Perlele Dianei... sau A new way with words

"Tati...esti un rupator!" 
"Dar ce este un rupator Diana?" 
"E cineva care ia o chestie si o rupe..."

Mami, cred ca am nevoie de pastile...
De ce Diana?
Cred ca sunt putin batrana. :))))

Mami, a ce miroase?
Nu stiu Diana, a ce crezi tu ca miroase?
Cred ca miroase a pute !

Diana: Tati vreau si eu telefonul tau...
Tati: La ce iti trebuie?....
Diana: Sa imi fac selfie...fetitelor le place sa faca selfie :))))

"Dar ceasul asta de ce nu suneteşte??"

"Mami, asta e siropel ca sa nu mai vominesc?"

"Nu vreau nici nimic" :)))))

Diana, constatând că nu a păţit nimic când Bruno a zgâriat-o din greşeală cu colţii "Uite buni, uite,,,nu am nici o rănitură. Şi dacă aveam puneam pansament şi gata."

 "hai cu mine mami sa iti spun ceva la ureche si apoi sa il surprizam pe tati"

IUBIREA LA SUPERLATIV

            Din când în când...când vreau să fac o mică pauză cerebrală şi să îmi încarc bateria emoţională...stau şi mă uit. Nu..nu pe geam, nu pe facebook...ci pe camere. Cum care camere? Camerele de la grădiniţă.
            Şi nu pentru că aş vrea să spionez, să văd dacă Diana mea e tratată corespunzător, dacă se comportă frumos sau ceva de genul. Asta se întampla în primele săptămâni când grădiniţa era nouă şi eram încă sceptică. Au trecut de atunci 4 luni şi am văzut că pot să am încredere, că învaţă lucruri noi şi că este - cel mai important - FERICITĂ că merge la grădi în fiecare dimineaţă.
            Mă uit la ea pentru că vreau să am din nou sentimentul acela cald, overwhelming care mă învăluie din când în când dimineaţa când mă duc la ea în cameră să ne pregătim pentru grădiniţă. Ea stă pe marginea patului, părul îi stă într-un fel angelic, cu o şuviţă care îi atârnă peste obraz, obrajii îi sunt roşii, ochii încă mici de somn. Îi iau capul între palme şi cu un zâmbet larg pe faţă o pup de multe multe ori. "Ce e mami?" mă întreabă ea confuză ..."Ştii căt de mult te iubesc?" îi spun eu apăsat şi emoţionată..."Ştiu!" spune ea. AND THAT MAKES MY DAY!!
             Peste zi mi se face dor de mutriţa ei veselă, inocentă şi dulce, pentru că îmi aduce aminte cât de mândră sunt de ea şi cât de mult o iubesc. Simt că ea este sursa mea de fericire, de energie, de putere de muncă. Diana dă sens vieţii noastre de zi cu zi. Tot ceea ce eu şi tati facem acum şi toate eforturile noastre au un scop foarte precis - vrem ca peste ani fetiţa de azi să devină o persoană puternică, independentă, cu principii şi cu spiritul liber care se va aventura în lume şi va reuşi în tot ce îşi va propune.
            Acum repetă pentru serbare. Are părul blonduţ împletit în două codiţie, buzele şi obrăjorii rumeni. Azi şi-a luat la ea clopoţelul proaspăt cumpărat ieri... este o uneltă esenţială pentru Jingle Bells. Tropăie, cântă, râde. ESTE fericită....SUNT fericită....împlinită.

Prima serbare de iarnă

           Pe 5 decembrie copiii de la grădi din grupa baby şi mică grupa mică ne-au pregătit împreună cu educatoarele o frumoasă serbare pentru care au repetat intens, că vorba aia nu e uşor să stai pe scenă la 2 ani jumate-3 să spui o poezie, să dansezi şi să te abţii să fugi în braţele lui mami şi ale lui tati care te urmăresc emoţionaţi din sală. Diana a fost fulguşor de nea cu costumul realizat de mami.
           Serbarea de vară a fost şi ea frumoasă dar acum a fost mult mai bine ca şi performanţe pentru Diana. A spus poezia frumos şi tare la microfon, şi-a respectat rândul, a dansat toate dansurile şi chiar a respectat rutinele dansurilor.
           Poezia ei a sunat aşa:

A-nceput să cearnă

Friguroasa iarnă

Hai băbuţă cerne

Peste tot aşterne

Şi mai fă-mi băbuţă

Drum de săniuţă!

           Să vă spun oare despre emoţiile care te încearcă atunci când îţi vezi ghemotocul pe scenă vioaie şi atentă, concentrată şi veselă? O să încerc..deşi cuvintele nu pot exprima nici pe sfert trăirile inimii. Primul lucru... mi-au dat lacrimile...lacrimi de fericire, mândrie (E A MEA, E A MEA), uimire (WOW CHIAR ŞTIE POEZIA ŞI CHIAR DANSEAZĂ CU FIGURI :D ). Şi era aşa de frumoasă cu steluţe în păr, cu fustiţa bufantă şi ochişorii ca două mărgeluţe vesele. 

După 6 luni de grădiniţă

              Au trecut 6 luni de cât Diana merge la grădiniţă iar schimbarea este mai mult decât evidentă. Dacă de la 2 ani şi vreo 2 luni a început să lege propoziţii simple acum la 2 ani jumate vorbeşte orice, întreabă permanent DE CE? CE E ASTA? CE FACI ACOLO? CE FACE X sau Y? şi dacă vede că nu îi răspunzi te apostrofează cu un TU VORBEŞTE CU MINE MAMI/TATI !
              Din iunie am renunţat la pampers şi în 2 săptămâni s-a obişnuit cu toaleta fără prea multe accidente şi am renunţat şi la oliţă luându-i reductor pentru wc. Din septembrie am încercat să o obişnuiesc să adoarmă singură fără să mai stau lângă ea în pat fără adoarme. Am încercat să ăi explic cu răbdare, printe plânsuri şi sughiţuri că mami trebuie să doarmă în patul ei, şi Diana în patul ei şi că ne vedem dimineaţă şi ne spunem bună dimineaţa. După două seri de plâns a înţeles ideea şi a acceptat-o..cu condiţia să îi spun o poveste înainte să plec "la patul meu".
              Am tot zis că o să notez tot felul de lucruri delicioase pe care le spune şi mereu se face că nu găsesc timp şi apoi le uit. De exemplu foloseşte combinaţia de cuvinte "nu vreau nici nimic", portocaliul e "pocataliu" şi într-o dimineaţă când tati lenevea în pat s-a dus la el să îl trezească zicându-i "tati tezeşte-te, tati tezeşte-te, sunt eu, iepuraşul tău"..efectula a fost garantat trezit tati + multă pupăceală. Când vrea pupici îmi spune "veau iubesc mami" iar dacă vede că mă supăr pe ea îşi cere scuze şi mă îmbrpţişeazp şi îmi dă un pupic. Ne mai întreabă "Eşti bine? Da? Super!!" Dacă i te adresezi cu copilule te apostrofează şi îşi spune că ea e "fetiţă". Ştie deja de bunica Tanţa şi bunica Mariana şi bunicul Cornel. Ştie să spună cum o cheamă, câţi ani are şi cum ne cheamă şi pe noi. Ştie culorile si numerele până la 12, ştie zilele săptămânii şi animalele şi ce sunete face în engleză şi în română.
              A prins gustul activităților de la grădiniță, îi place să coloreze, picteze, să se joace cu plastelină...deocamdată haotic şi fără o ţintă precisă....but we are getting there. Acum are mai multă răbdare să asculte poveşti şi îi spun sau citesc o poveste în fiecare seară. Desenele preferate sunt mickey mouse club house, muzzy şi banane în pijamale.
              La grădiniţă a învăţat cântecele şi din când în când mă suprinde cu un cântecel nou pe care îl fredonează. Acum ştie Twinkle Twinkle şi Iepuraş coconaş foarte bine, cântă şi Elefantul Cici, Un elefant se legăna, şi mai nou Snow flakes are falling everywhere (că e de sezon). Înţelege tot ce îi spun în limba engleză dar îmi răspunde în română. Mi+am propus să mă fac că nu mai înţeleg română să o forţez să îmi răspundă în engleză şi să îi repet eu în engleză răspunsul dacă nu îl ştie. Dalia mi-a zis că reţine foarte repede la cursul de engleză şi are accent frumos. Sper să devină copil bilingv :D.
               A depăşit deja 1m şi la 2,5 ani avea 101 cm si în jur de 15,5 kg.
               Urmează acum serbarea de iarnă unde va fi fulg de nea. La cea din vară a fost albinuţă.
               Şi aşa iepuraşul nostru se transformă încet încet în domnişorică.
             

Prima lună de grădiniţă

            Uite că a trecut şi prima lună de grădiniţă. Totul a fost ok... în mare parte. Am avut parte, bineînţeles, de răceala de colectivizare, de o zi cu febră 39.9 asociată cu o sperietură mare şi o suspiciune de rubeolă care s-a dovedit a fi o alergie dar care a ţinut-o pe Diana departe de grădiniţă o săptămână.

            Plânsul de dimineaţă când o lăsăm la grădi încă se desfăşoară zilnic. Dar am înţeles că îi trece repede. Se iau cu activităţi, dansul de dimineaţă şi uită. A început să îşi mai dea drumul la vorbit un pic, îi place să deseneze (adică mâzgâlească) şi îmi cere mereu câte un storybook să deseneze pe el (încă nu înţelege că storybook şi notebook sunt chestii diferite :) ). A început să devină posesivă cu lucrurile ei, nu îşi mai dă găletuşa şi lopăţica oricui..sau doar i le plimbă pe sub nas respectivului şi apoi fuge cu ele.
           Răspunde la întrebarea What's your name and how old are you în engleză când o întreb în engleză şi în română dacă o întrebăm în română. Foloseşte şi cuvinte în engleză şi în română iar eu încerc pe cât de mult pot să vorbesc numai în engleză (chiar dacă îmi mai scapă şi propoziţii în română). Mi-e greu mai ales la locul de joacă unde trebuie să o dau pe română la conversaţiile cu alţi copii gen...întreabă cum îl cheamă, spune te rog etc..
          Dienuţa a fost deja la mai puţin de 2 anişori şi în două excursii. La ferma animalelor şi la călărit ponei. Am avut eu emoţii pentru ea dar se pare - din poze - că a stat şi ea în rând cu ceilalţi and she behaved. probabil că noul a speriat-o un pic şi a hotărât ea că e cel mai bine să facă ce face şi gloata :).

          În iunie va fi albinuţă la grădiniţă la serbare..probabil că nu va face mare lucru în afară de un buzz buzzz dar până la iarnă am încredere că va şti o poezie :). Între timp mă pregătesc să  o transform într-o albinuţă delicioasă. I-am comandat aripi, i-am luat un tricou pe care o să îl decorez cu dungi negre, o coroniţă pe care o să montez antenuţe şi urmează materialele pentru fustiţă. Colanţi negri a primit cadou de la Oana. Prima serbare...wow...parcă încă nu pot să cred.

Analizele şi accesoriile pentru grădiniţă

        Lunea trecută am fost să îi fac Dianei analizele pentru grădiniţă. Pe listă se aflau:
- exudat faringian
- exudat nazal
- examen coproparazitologic (pentru paraziţi)
- examen coprocultură (pentru diverşi agenţi patogeni - analiză microbiologică)

Toate au fost gratuite cu trimitere de la medicul de familie, mai puţin exudatul nazal care a costat 20 de lei.
Au ieşit toate bine. După ce am luat rezultatele m-am dus cu Diana la mediul de familie să ne dea ok-ul pentru includerea iîn colectivitate. Ne-a completat o fişă cu toate vaccinurile făcute şi cu alte date medicale + datele buletinelor de analize şi gata. Fişa medicală este valabilă 48 ore de la emitere.

În afară de analize a trebuit să mai pregătim câteva chestii necesare:

- ghiozdănel (aveam unul corespunzător pe care l-am spălat şi e ca nou)
- papucei de interior (i-am luat din aceia tip şosetă cu talpă..singurii pe care îi ţine în picioare)
- prosopel cu agăţătoare inscripţionat
- pijama inscripţionată
- pampers
- haine de schimb din cap până în picioare
- pahar, periuţă şi pastă de dinţi inscripţionate
- babeţică cu mâneci

I-am cumpărat şi hainiţe noi pentru grădiniţă... 2 treninguri, câteva bluziţe, pantaloni.
De vreo trei săptămâni am lăsat-o să mănânce singură felul 2 şi iaurtul şi să bea singură din pahar apă, lapte ca să se obişnuiască. Se descurcă foarte bine şi chiar îi place aşa de mult încât nu mai vrea să i le dau eu. Doar la ciorbă o ajut pentru că varsă lingura pe "drum" şi nu reuşeşte să ajungă cu prea multă ciorbă în gură.


Deci mâine o să ne prezentăm la grădiniţă cu emoţii pentru prima zi de FETIŢĂ MARE !

MAREA EVADARE

                Sâmbătă, 30 martie 2013 a avut loc marea evadare..din pătuţ. Pentru că sosise ora de culcare de prânz şi Diana protesta vehement împotrivă am dus-o în pătuţ, ca de obicei, unde după 1 minut de proteste de obicei se culca.
                Însă de data după nici jumătate de minut de la ieşirea mea din cameră am auzit uşa de la camera Dianei deschizându-se şi Diana cu lacrimile de crocodil înainta furioasă spre mine...parcă zicându-mi.. NA SÂC s-a terminat cu tirania...acum pot evada :D. Prin urmare sâmbătă seara Diana a trecut la next level şi a dormit în patul de copii mari din camera ei. Mi-a fost frică să o mai las în pătuţ ca nu cumva în încercările ei de evadare să pice şi să se lovească. Îi place foarte mult se pare în patul mare. Are mai mult loc şi ea ţi Mickey şi Fulga şi Bebe şi toţi ceilalţi prieteni ai ei.
              Mâine, 2 aprilie, începem şi grădiniţa deci probabil că acest next level a venit la marele fix.
           
             La tot mai mare Dienuţa dragă !!!

Grădiniţa... soluţia costisitoare dar salvatoare

            Am fost acum o săptămână să vizionăm o grădiniţă pentru că buni nu mai poate sta la noi. Odată cu sosirea primăverii trebuie să se ocupe de gradină şi de treburile de pe la ţară.
            Grădiniţa se numeşte Gan Eden, e cu profil evreiesc dar primesc şi copii care nu sunt evrei. Costă 1000 de lei pe lună. E un efort financiar destul de mare... dar necesar. Grădiniţa mi s-a părut foarte drăguţă, frumos organizată şi pentru că am încredere în Dalia (directoarea, vecină din copilărie) am hotărât ca de pe 3 aprilie Diana să meargă la Grădi. I-am cumpărat deja hăinuţe noi şi tot ce mai are nevoie, am început sa îi dau şi un siropel pentru imunitate. Mai urmează să facem analizele. Sper să nu răcească şi să se acomodeze repede cu regulile noi.
           Acolo vor învăţa să mănânce singuri, să se spele singuri, li se va face şi toilet training vor avea program de somn. Micuţa mea va deveni independentă şi sunt sigură că va progresa foarte repede. Vor face şi engleză şi ebraică pe lângă activităţile de bază şi vor merge în multe excursii.
           Am emoţii dar sunt sigură că va fi totul bine.
         

Cand cea mica incepe sa fie... mare

                   Acum 5 zile Diana a împlinit 1 an şi 9 luni şi are deja 91 de cm. Mulţi tind să zică.. e încă  micuţă. Dar când o cunoşti de când stătea în burtică şi o vezi acum cum se uită fix în ochii tăi şi încearcă să repete cuvintele care se rostogolesc de pe buzele tale, şi cum îţi sare de gât şi te pupă atunci când vii înapoi de la muncă şi cum  înţelege deja multe lucruri pe care i le spui deşi nu se poate exprima şi ea în tot atâtea cuvinte ca şi tine ...te loveşte... nu mai e mică...E MARE şi o să se facă din ce în ce mai mare. Şi bucuriile, grijile, iubirea, speranţele noastre vor creşte proporţional odată cu ea.
                   Din noiembrie a venit soacră-mea la noi să stea cu Diana în timp ce noi suntem la muncă. Nu era neapărat ce îmi doream. În mintea mea totul era programat şi eram sigură că o să le pot face pe toate: Diana, soţ, traduceri, curăţenie, mâncare. Planul ăsta însă mi-a explodat în faţă. Să te concentrezi la muncă în timp ce copilul aleargă pe lângă tine şi îti cere atenţie nu e doar imposibil ci şi heart-breaking. Şi decât să ajung să cedez emoţional de tot am preferat varianta 2 - soacra - care s-a dovedit a fi o gură de oxigen. Mi-am regăsit oarecum echilibrul pe care îl pierdusem aproape de tot. Şi deşi nu mai petrec cu Diana decât câteva ore (4-5) după ce mă întorc de la muncă pot să spun că orele astea sunt mai de calitate decât cele 12 pe care le petreceam când eram toată ziua cu ea. Ne iubim, ne drăgălim, ne uităm la desene animate, sărim pe pat, ne jucăm cu piticii, ne jucăm cu Momo (aka Bruno :D).
                  Îi place să sară şi să danseze pe pat şi să facă feţe feţe în timp ce se uită în oglindă. Se joacă cu Bruno şi îi pune căciulă pe cap, eşarfă pe coadă, îl serveşte cu biscuiţi şi pâinea ei cu unt, îi aruncă mingea. Se împrietenesc din ce în ce mai bine pe zi ce trece.
                 În curând mamaia va pleca la ţară să se ocupe de pus în grădină toate cele şi va trebui să găsim o soluţie pentru Diana. Planul este să găsim o grădiniţă BUNĂ. Doar grădiniţa particulară e o soluţie la vârsta ei dar şi aici există riscul bolilor. Vom vedea...
                  Între timp Diana şi-a mai îmbogățit vocabularul. A mai spus Pizza, Oana, Gata, Cold, Bath, Pitichi, Duck, Fuk (Fork), Cheese, Lili (Hair), Tos (Toes), Nij (Ninge). Mai zice şi cuvinte inventate de ea - pâinea = mitichi, pufuleţii = boşi, nana = creoiane, pix Am observat că de o lună repetă foarte uşor cuvintele simple pe care le aude iar pe cele mai grele le poceşte dar încearcă să le pronunţe. Ştie să îşi aratediverse părţi ale corpului şi pronunţă cuvintele în engleză pentru ochi (ai), nas (nos), gură (mauf), urechi, hair (lili).
                She's a little genious! :D

După 1 an jumate..

Gata... pragul psihologic de 1 an jumate a fost depăşit. Acum  putem spune oficial ca Diana nu mai e bebeluş. Este o fetiţă plină de viaţă, veselă, năzbâtioasă şi foarte vorbăreaţă (pe limba ei). La vârsta minunată de 1 an jumate i-am făcut măsurătorile şi avea 13 kg, 88 de cm, 8 dinţi şi 4 măsele :D.

Pentru că săptămâna trecută am avut ceva mai mult de lucru am somat-o pe mamaia (aka soacră-mea) să vină să stea cu Diana ca să pot lucra. Se împacă foarte bine, se distrează împreună şi Diana e ..evident... răsfăţată cu tot felul de bunătăţuri (covrigei, mere, strugurei). Adoră strugurii şi de fiecare dată când îi dăm struguri începe şi dansează - literally- de fericire :))). Când ajungem şi eu şi Marius de la serviciu seara acasă mă ia în braţe şi mă pupă şi nu vrea să se mai dea jos din braţele mele şi ne strigă într-una tati tati mama mama de fericire că suntem toţi acasă. S-a împrietenit foarte bine şi cu Bruno pentru că îi cedează adesea din covrigeii ei .. prin urmare este lăsată de Bruno să îl tragă de coadă, să se urce pe el, să îi dea palme la fund.

Ieri a spus două cuvinte noi... watch (când mi-a văzut ceasul de la mână) şi cinci (a învîţat-o mamaia să numere pe degete până la 5). Ne suprinde mereu cu câte un cuvânt şi asimilează din ce în ce mai multe. Îi plac creioanele colorate... doar că nu se limitează la foile de hârtie ci mai trage dungi şi pe gresie...noroc că se spală. Mâzgâleşte cu creioanele şi adoră lucrul ăsta, mai ales dacă o ţin în braţe şi o mai ajut să traseze forme. Ne înnebuneşte de asemenea cu Muzzy... mereu ne cere să îi punem Muzzy şi cântecele pe laptop.

Şi cam asta e Diana..la un an şase luni şi zece zile.

One more week...si avem 1 an juma'

                Mă uitam azi la pozele de la începutul anului asta şi nu îmi vine să cred că Diana nici nu mergea încă de-a buşilea încă în februarie şi acum aleargă, se caţără, scoate, trage, cere, arată, recunoaşte. Schimbări foarte multe într-un timp foarte scurt.
                Cuvinte noi din vocabular muzzy (personajul din desenele animate), biggy (big), pocu (porcu), ai (eye), bucu (book), gabi (garbadge), chi (keys), nani, dii (dă-mi/ia), nani cucu (nani nani puiul mamii), .
                Călăreşte canapeaua şi fotoliile zilnic, se urcă pe masa din bucătărie, scoate tot ce găseşte prin sertare, recunoaşte pentru ce sunt bune unele lucruri şi încearcă să imite (dacă găseşte o clamă sau un elastic de păr şi-l/o pune pe cap, dacă vede pantofi se încalţă cu ei, dacă găseşte un beţişor pentru urechi şi-l bagă în ureche, ia mătura şi încearcă să măture etc etc). E uimitor ce repede asimilează şi înregistrează tot ce vede. Deja înţelege propoziţii simple în engleză gen close the door, take this to the garbadge, put that back, give me, take it, are you hungry, do you want to take a nap, are you sleepy. Ştie să arate ochii, nasul gura dacă o întreb în engleză unde sunt, ne recunoaşte în poze.
                Ieri am fost din nou cu ea la bazin şi înoată cu colacul fără probleme, dă din picioruşe şi face ture prin tot bazinul, iese singură din bazin pe scări.
                Săptămâna viitoare face un an jumate..o să o cântăresc, măsor etc. să vedem cât a mai crescut. E foarte bine dezvoltată pentru vârsta ei, depăşind mulţi alţi copilaşi.

BYE BYE SUZI AND BIBI (Viata fara suzeta si biberon)

          Bye bye suzzziiii, bye bye bibiiiii.... Ne bucurăm că v-am cunoscut dar e timpul pentru o nouă etapă.
          Diana are 1 an si 5 luni (fără 4 zile) şi de două săptămâni i-am scos suzeta şi biberonul din program. Suzeta o folosea doar la dormit în mare parte, dar ajunsese să nu vrea să adoarmă decât dacă avea suzeta. M-am gândit că dacă nu fac ruptura acum mai târziu îmi va fi şi mie şi ei mai greu pentru că ataşamentul de suzetă va deveni mai profund şi va conştientiza mai tragic pierderea ei. Primul pas a fost (la sugestia unei vecine) să i-o tai pe suzi un pic. Şi am tăiat-o, pe verticală. reacţia a fost una de uimire şi tragedie profundă. Diana a luat suzeta, a băgat-o în guriţă şi ...a scuipat-o imediat. A luat-o iar a analizat-o, părea la fel, dar era...altfel. După câteva încercări a aruncat-o şi nu a mai luat-o..dar nici de dormit nu a vrut să doarmă. Pentru că cele două somnuri din timpul zilei le făcea numai cu suzeta a început să refuze să mai doarmă. Plângea cu lacrimi de crocodil când o puneam în pătuţ. Prin urmare am lăsat-o să se obosească la maxim.... până când somnul părea o binecuvântare. Protestele au ţinut vreo 3-4 zile...eram tentată să cedez. Dar m-am ţinut tare şi am reuşit. Am ajuns la un compromis... suzi nu mai e iar ea nu mai face decât un somn ziua din cele două. Seara nu avem probleme. E atât de obosită încât pică lată. O pun în pătuţ, îi dau un pupic, sting lumina şi naniiiiii.
           Cu biberonul a fost mai uşor. Diana bea deja apă din cană, sticlă deci trecerea la băutul laptelui din pahar a fost simplă. Paharul îl ţin eu, că dacă i-l dau ei şi-l toarnă în cap. Dar important e că bea lăpticul din pahar şi nu mai spălam la biberoane, tetine etc.
           Un nou început...without any addictions !!!

Nevoia de o..pauză

                     Nu există fericire mai mare decât să îţi vezi copilul sănătos, jucăuş, plin de energie. E o fericire din aia care te face să zâmbeşti dimineaţa când deschizi ochii şi te face să te duci repede să îi vezi mutrişoara încă adormită.
                     Dar undeva în toată agitaţia meseriei de "mamă" pe care unele dintre noi o combină cu munca zilnică, desfăşurată în acelaşi ritm nebun încă de când s-a născut copilul (pentru că de...unele dintre noi vor să fie şi mame şi tinere antreprenoare :)) simţi că vrei să evadezi, că eşti sufocată de tot şi de toate, că vrei să respiri un pic alt aer decât cel de lângă copilul tău. Da.. ştiu...sună foarte urât şi eu una am avut procese de conştiinţă pe tema asta, m-am simţit egosită, nebună. Dar am avut zile în care după
- trezit copilul, îmbrăcat copilul, hrănit copilul, curăţat copilul, încălţat copilul, plecat cu copilul la muncă,
- butonat traduceri cu copilul mişunând peste tot şi trăgând de toate foile sertarele, căţărându-se peste tot, plângând cu lacrimi de crocodil că nu vrea să doarmă deşi i se închideau ochii de somn,
- dezbrăcat copilul de cele 10 ori când cere la oliţă deşi nu face nimic, schimbat copilul când după cele 10 ori de spus caca caca, atunci când chiar face caca uită să mai anunţe
- pregătit mâncare copilului şi hrănit copilul, reluat traducerile cu un copil mort de somn şi plângăcios pe care nimic nu îl mai consolează,
- hrănit din nou copilul la 5, plecat cu copilul acasă,
- schimbat copilul in haine de joacă, scos copilul în parc, alergat după copil în parc
- revenit în casă, spălat copilul, pregătit laptele copilului
- culcat copilul
- pus rufele la spălat
- gătit mâncare pentru copil şi mine pentru serviciu pentru a doua zi

nu vroiam decât să plec în lume, undeva unde e linişte şi nu trebuie să mai servesc pe nimeni, unde să nu mă mai gândesc decât la mine.
                 Oboseala, nervii s-au tot strâns până când într-o zi m-am văzut (ca şi cum aş fi ieşit din corpul meu şi priveam la altcineva) scuturând-o pe Diana de o mână şi ţipând la ea dintr-un  motiv aparent banal..nu vroia să îşi mănânce iaurtul cu fructe de la 5. Eram transfigurată, nu eram eu, era cineva pe care nu îl recunoşteam. În secunda următoare am început să plâng Diana uitându-se la mine foarte contrariată.
                Atunci mi-am dat seama ... aveam nevoie să petrec momente doar cu mine, doar pentru mine. Eu cea de dinainte să fiu mamă se ascunsese undeva într-un colţ din mine şi privea mânioasă la lipsa de atenţie de care "beneficia". Se vroia din nou în centrul atenţiei, la un ceai cu fetele, la o tură pe la sală fără copil după ea, la o seară de făcut o baie lungă, o manichiură şi un epilat în linişte.
               L-am somat prin urmare pe Marius şi i-am zis tot ce am scris aici, cu riscul de a părea egoistă. L-am rugat să o ia el în primire pe Diana după muncă, să o ducă în parc, la joacă, oriunde numai să îmi dea şansa să respir, să rămân doar eu cu mine, măcar de câteva ori pe săptămână.
              Invidiez mamele care se bucură de acel an sau cei doi ani de stat acasă cu copilul fără să trebuiască să muncească. Ele pot dormi când copilul doarme, pot ieşi cu copilul la joacă de două ori pe zi fără să se gândescă că mai au nu ştiu câte chestii de făcut pentru muncă, iar când se întorc la muncă altcineva preia activităţile de îngrjire a copilului. Eu în dorinţa de a fi mamă eroină,  de a o avea pe Diana cu mine , de a-o supraveghea doar eu, de a-i da de mâncare numai ce trebuie şi când trebuie, de a-i da doar eu educaţia care îmi convine mie,  de a o învăţa limba engleză şi de a duce mai departe activitatea firmei de traduceri m-am trezit într-o zi "overwhelmed".
             Dar nu mă las bătută..trebuie să reuşesc, cu ajutorul lui Marius, să aduc un echilibru în toate.

Saptamana internationala a bebelusilor purtati - editia 2

Saptamana internationala a bebelusilor purtati - editia 2 - incepe saptamana aceasta cu noi activitati interesante.

Duminica 7 oct. este "inaugurarea" saptamanii in Parcul Herestrău: întâlnire offline de inaugurare a Săptămânii. Sunt invitaţi toţi părinţii interesaţi de Babywearing, cu bebeluşi/copii în portbebe, cărucior, braţe sau în burta! Ne vom cunoaşte, vom socializa şi vom avea la dispoziţie diferite sisteme de purtare ergonomice, pentru testare.

Restul programului il gasiti la:

https://www.facebook.com/notes/saptamana-internationala-a-bebelusilor-purtati-10-16-oct-2011/programul-saptamanii-internationale-a-purtarii-bebelusilor-2012-7-14-octombrie/420293764685992

Diana la 1 an si 2 luni

            Vă aduceţi aminte cum povesteam eu despre Diana la un an că abia făcea câţiva (2-5) paşi timizi...şi că nu reuşea să se ridice singură de jos după ce pica. Ei bine..things have changed.
           Chair mă întrebam când o sa înveţe să se ridice singură în picioare, pentru că mergea ce mergea, pica în funduleţ şi nu ştia cum să se ridice. Într-o zi eram în parc. Diana mişuna pe la nisip şi a picat. Până să ajung eu la ea era deja în picioare...without any warning whatsoever. Credeam că nu văd bine...m-am dus la ea am pus-o înapoi în fund and she did it again....Ohhhh the JOY.
           La fel şi cu urcatul canapelei. O pusesem pe jos, eu faceam treabă şi când îmi arunc privirea spre ea, ea era în picioare pe canapea. Apoi am găsit-o în picioare pe un scaun in balcon.
           Diana are acum 1 an 2 luni si 17 zile, 11,800 kg şi nu numai că merge...aleargă..urcă singură canapeaua şi chiar aleargă pe canapea, escaladând şi fotoliile puse în prelungirea canapelei. Este tare fericită că poate să facă lucrul asta în ciuda buşiturilor şi căzăturilor cu care s-a mai pricopsit şi care, spre dezamăgirea mea, nu au descurajat-o deloc.
          De mâncat acum mănâncă orice dar dimineaţa îi mai dau şi ceva gustări în afară de lapte iar seara la fel mănâncă un biscuit sau jumate de banană sau o gustărică de ceva înainte de lăptic.
          Vocabularul inteligibil al Dianei include următoarele cuvinte: apa, papa, caca, mama, mami, tati, daddy, doggy, bebe, coco. Cel neinteligibil este mult mai dezvoltat :).
          Am fost şi la mare..cu cortul..de 2 ori. Îi place tare mult în apă, i-a luat tati şi piscinuţă şi colac şi set pentru nisip. Am mai mers cu ea şi la bazin ca să se mai bălăcească şi acolo.
          În fiecare seară, pe la 7, mai pe răcoare, aşa mergem în părculeţ să ne jucăm cu copiii în nisp, să ne dăm pe tobogan şi în leagăn. Ne întoarcem pe la 8 jumate după care urmează baia, papa şi somn.
         Ce bine e să fii bebeluş ! No worries, no stress!

1 an de fericire

                                Iaca s-a făcut şi anul de când Dienuta s-a hotărât să iasă din burtică şi să ne completeze ca şi cuplu, ca şi familie, ca şi oameni. S-a făcut aşa de mare că uneori mă întreb când a trecut anul. Are în jur de 80 de cm acum. Mâine o să o şi cântăresc.
                                E o fetiţă veselă şi cu personalitate (a se citi nervi când i se ia ceva din mână ce nu are voie să ronţăie, trântească, rupă), mare dansatoare (dă din funduleţ când aude muzică), merge şi singurică câţiva paşi dar tot de-a buşilea i se pare mai sigur. Ştie să îşi apese butonul de muzică de la jucăria muzicală şi dansează şi bate din palme. Vorbeşte doar pe limba ei..dar mai nou yice şi daddy şi face bye bye cu mâna. E foarte curioasă şi investighează tot ce găseşte nou în cale. E şi sociabilă şi râde şi întinde mânuţa la oamenii care o bagă în seamă şi îi vorbesc. E la fel de cuminte şi mă lasă să lucrez, se joacă şi singurică dar cel mai interesant pentru ea e să vină la mine la birou ca să vadă ce tot fac eu acolo, să scotocească prin acte, ştampile, să apese butonul de la calculator, să tragă de stick, să scotocească foile pentru imprimantă etc etc.
                                I-am serbat şi ziua, Sorina i-a rupt turta, i-a tăiat şi moţul care stă acum la loc de cinste în cutiuţa de amintiri lipit cu ceară din lumânarea de botez de bănuţul de argint primit cadou de la mami şi tati de Paşte. De pe tăviţă a ales hârtia cu pixul, oglinda şi şurubelniţa. Concluzia: va fi o fetiţă studioasă, cochetă şi descurcăreaţă în probleme tehnice :) . Şi-a băgat mâna şi în tortul ei gigantic...i-am făcut tort de nucă cu 3 creme (căpşuni, ciocolată şi frişcă) ornat cu căpşuni proaspete şi un mare LA MULTI ANI !

                              A primit şi cadouri: 2 rochiţe şi o pereche de pantalonaşi de la năşik, o carte de poveşti bilingvă, un scutecel pentru înot, o brăţară cu o faţă zâmbitoare din aur alb de la mătuşik, un costumaş mov cu fustiţă pantalonaş şi bluziţă de la bunici, sandalute, si alte hainute şi 200 de lei de la Dica.
                             A fost o aniversare frumoasă, în familie iar Dienuţa a fost înconjurată de toată dragostea din lume adunată în 7 oameni mari care îi vor fi alături şi o vor iubi mereu.

Viaţa la 11 luni

                    Iată că s-au făcut 11 luni de când Diana ne-a înseninat vieţile. Are 10,5 kg şi 79 de cm,  nu mai este bebeluşă este un copilaş în toată regula. Deja trebuie să îi schimb garderoba că nu prea îi mai vine nimic.
                   Bunica Tanţa a învăţat-o să zică Alo Alo iar acum Dianuţa îşi pune din când în când mâna la ureche şi repetă fericită: Aio, Alo, Alo, Lo, Lo. Este foarte receptivă şi deja încearcă să repete cuvintele pe care i le spun în engleză. Încearcă să zică duck (sub formă de tac tac), doggy, înţelege care este the ball. Merge de-a buşilea, se ridică singură în picioare sprijinindu-se de ce prinde la îndemână şi merge ţinându-se de mobilă, merge şi de mânuţă (încă nu e sigură pe ea dacă o ţin doar de o mânuţă). A învăţat să apese singură pe butonul de muzică al unei jucării să asculte melodia şi chiuie când îi iese. I-am cumpărat primele cărticele cu animale, fructe, culori şi numere şi ne uităm în ele şi îi repet ce vedem acolo. Este încântată când ne jucăm împreună. Este un copilaş vesel, frumos şi deştept (că doar ce poate zice o mamă despre puiul ei).
                    I-a crescut şi păruţul, abia aştept să îi pot face codiţe.

10 luniţe

               
 Hehehe ce mai trece timpul. Nu îmi vine să cred ca au trecut doar 2 săptămâni de când Diana a făcut primii paşi de-a buşilea, timp în care abilităţile ei motorii parcă au explodat. Deci în 2 săptămâni junioara a învăţat să meargă de-a buşilea, să se pună înapoi în funduleţ după ce oboseşte (iniţial capitula lăsându-se pe burtă), să se ridice singură în picioare sprjinindu-se de ce are la îndemână, să se deplaseze singură sprijinindu-se doar cu o mână de diverse. Acum câteva zile i-am descoperit şi un nou dinţişor..îi iese primul incisiv de sus...de asemenea fără plânsete şi febră YUPYYY.

Diversificarea după 8 luni

15.01.2012 Diana are deja 8 luni şi o săptămână. Îi dau în continuare tot patru mese pe zi...nu cere mai mult şi drept urmare îi respect programul. Masa de dimineaţa, când se trezeşte şi masa de seară înainte de somnul de noapte e în continuare constituit din lăptic simplu - Nan 2 acum. Nu i-am băgat cereale la mesele de dimineaţă şi seară pentru că are o greutate normală şi nu vreau să o îngraş.

La mesele de prânz şi de după-amiază diversific la maxim cu tot ce îmi trece prin cap:

PRÂNZ (12.00-13.00)
Supe - cca. 100 ml (o ceşcuţă mică de cafea) la o masă (îi fac de obicei o cantitate suficientă pentru 3 zile)

1) Supă de pui/găină de ţară (zeama de carne fiartă cu ţelină, morcov, pătrunjel, cartof, o ceapă mică strecurată în care îi pasez şi câteva din legume cât să nu iasă foarte groasă, să rămână totuşi supă) + pătrunjel + fidea
2) Supa de pui de mai sus + 2-3 lg suc de roşii/bulion de casă
3) Supa de pui de mai sus + 2 lg smântână (un fel de ciorbă rădăuţeană dar fără cărniţă)
4) Ciorbiţă de legume (ţelină, morcov, pătrunjel rădăcină, cartof, o ceapă mică, roşii/suc de roşii, ardei strecurate în care îi pasez şi câteva din legume) + pătrunjel verde
5) Ciorbiţă de sfeclă roşie cu cartofi şi o lg de smântâna + pătrunjel verde

Pătrunjelul îl pun după ce iau ciorba de pe foc şi se răceşte un pic. să nu se opărească.

Felul 2 - cca 200-300 g (în funcţie de cât doreşte domnişoara). De obicei i-l fac în fiecare zi proaspăt.
În Felul 2 îî introduc alternativ ficăţel de pui fiert (2 zile pe săpt), 1 gălbenuş de ou fiert tare (5 min) (2 zile pe săpt.), cărniţă de pui de ţară (3 zile pe săpt.)
Ca legume pentru piureuri am folosit: cartof, cartof dulce (are culoare şi gust ca dovleacul românesc), dovlecei, fasole verde din conservă de casă, mazăre la borcan de la magazin, broccoli, ardei gras sau kapia, morcov, roşii/suc de roşii + ceapă, pătrunjel+mărar.
Legumele (în afară de cartofi pe care de obicei îi fierb în apă) le fierb la abur (am luat o oală cu sită de la Ikea). Legumele şi pastele de obicei le pasez cu blenderul iar carnita la început o pasam iar acum o toc foarte mărunt ca să se obişnuiaşcă Dienuţa să simtă şi bucăţele şi să mai şi mestece. Pătrunjelul şi mărarul le pun tocate fin

 1) Piure de cartofi cu o lg smântână şi o bucăţică mică de unt + pui/ficat tocate foarte mărunt
2) Piure de dovlecel + ardei kapia roşu + fasole verde + pătrunjel verde +pui/ficat tocate foarte mărunt
3) Piure de cartof dulce + iaurt + o bucăţică mică de unt + pui/ficat tocate foarte mărunt
4) Piure de mazăre + ardei gras + ceapă + mărar + o lg de suc de roşii + pui/ficat tocate foarte mărunt
5) Piure de dovlecel + ardei + ceapă +brocolli + cartof + pătrunjel + pui/ficat tocate foarte mărunt
6) Paste din grâu dur + fasole verde + ceapă + ardei gras + ficat
7) Mămăliguţă + branză + smântână + gălbenuş de ou fiert
8) Paste din grâu dur + branză + smântână + gălbenuş de ou
9) Piure de cartof dulce + smântână + gălbenuş de ou
10) Paste din grâu dur + suc de roşii + ardei + pui/ficat tocate foarte mărunt

...şi orice alte combinaţii îmi mai trec prin cap.

3) Desert : uneori îi dau câte o bucată de măr, pară mai tare să o ţină în mână singură şi să roadă din el/ea.

DUPĂ-AMIAZĂ (17.00-18.00)
Diana mânâncă fructele la masa de după-amiază pasate la blender şi combinate cu brânză grasă de la magazin şi/sau iaurt şi/sau cereale pentru bebeluşi care au şi lapte în compoziţie. Îi fac porţia necesară proaspătă în fiecare zi.
Fructe utilizate: măr, pară, banană, portocală, mandarină, avocado, kiwi
Mărul şi para le pun cu coajă, portocala şi mandarina fie doar suc fie câteva felii cu totul.

Diana bipedă - 26.02

Pe 26 februarie s-a întâmplat încă o minune. Am găsit-o pe Diana ridicată în picioare în pătuţ. O pusesem în pătuţ să se joace şi stătea ea frumos în funduleţ şi se juca. Când m-am întors în cameră era în picioare şi râdea la mine....efectul....lacrimi instant. Seara am pus-o la somn dar ea nu avea chef şi a început să mârâie. M-am întors la ea..era din nou în picioare, asta deşi o culcasem de tot  şi o şi învelisem.

Duminica asta se pare că a fost the breaking point. Parcă totul se desfăşoară mai repede acum. Merge de-a buşilea foarte bine, deşi cam alunecă pe parchet, din poziţia de-a buşilea se aşează înapoi în funduleţ, încearcă să se ridice în picoare prinzându-se de lucrurile din jur.

Every day is a miracle!