Diana dupa baita

Diana dupa baita

JOB NOU - MĂMICĂ

JOB NOU - MĂMICĂ

Ideea de a incepe un blog mi-a venit într-o zi răcoroasă de vară, imediat dupa ce Dienuţa a împlinit 3 luni, în timp ce mă plimbam cu ea în wrap prin parc. Dienuţa s-a născut pe 9 mai (de Ziua Europei :D) şi de atunci am început un training serios în noua meserie de...MĂMICĂ. M-am gandit să scriu despre acest nou job de MĂMICĂ în primul rând ca un jurnal pentru bebelina noastra şi în al doilea rând pentru că unele mămici sau chiar şi unii tătici ar putea să se regăseasca în experienţele prin care am trecut şi să le fie utile.

Nu îmi rămane decât să vă spun..ENJOY!


duminică, 14 decembrie 2014

Perlele Dianei... sau A new way with words

"Tati...esti un rupator!" 
"Dar ce este un rupator Diana?" 
"E cineva care ia o chestie si o rupe..."

Mami, cred ca am nevoie de pastile...
De ce Diana?
Cred ca sunt putin batrana. :))))

Mami, a ce miroase?
Nu stiu Diana, a ce crezi tu ca miroase?
Cred ca miroase a pute !

Diana: Tati vreau si eu telefonul tau...
Tati: La ce iti trebuie?....
Diana: Sa imi fac selfie...fetitelor le place sa faca selfie :))))

"Dar ceasul asta de ce nu suneteşte??"

"Mami, asta e siropel ca sa nu mai vominesc?"

"Nu vreau nici nimic" :)))))

Diana, constatând că nu a păţit nimic când Bruno a zgâriat-o din greşeală cu colţii "Uite buni, uite,,,nu am nici o rănitură. Şi dacă aveam puneam pansament şi gata."

 "hai cu mine mami sa iti spun ceva la ureche si apoi sa il surprizam pe tati"

vineri, 12 decembrie 2014

IUBIREA LA SUPERLATIV

            Din când în când...când vreau să fac o mică pauză cerebrală şi să îmi încarc bateria emoţională...stau şi mă uit. Nu..nu pe geam, nu pe facebook...ci pe camere. Cum care camere? Camerele de la grădiniţă.
            Şi nu pentru că aş vrea să spionez, să văd dacă Diana mea e tratată corespunzător, dacă se comportă frumos sau ceva de genul. Asta se întampla în primele săptămâni când grădiniţa era nouă şi eram încă sceptică. Au trecut de atunci 4 luni şi am văzut că pot să am încredere, că învaţă lucruri noi şi că este - cel mai important - FERICITĂ că merge la grădi în fiecare dimineaţă.
            Mă uit la ea pentru că vreau să am din nou sentimentul acela cald, overwhelming care mă învăluie din când în când dimineaţa când mă duc la ea în cameră să ne pregătim pentru grădiniţă. Ea stă pe marginea patului, părul îi stă într-un fel angelic, cu o şuviţă care îi atârnă peste obraz, obrajii îi sunt roşii, ochii încă mici de somn. Îi iau capul între palme şi cu un zâmbet larg pe faţă o pup de multe multe ori. "Ce e mami?" mă întreabă ea confuză ..."Ştii căt de mult te iubesc?" îi spun eu apăsat şi emoţionată..."Ştiu!" spune ea. AND THAT MAKES MY DAY!!
             Peste zi mi se face dor de mutriţa ei veselă, inocentă şi dulce, pentru că îmi aduce aminte cât de mândră sunt de ea şi cât de mult o iubesc. Simt că ea este sursa mea de fericire, de energie, de putere de muncă. Diana dă sens vieţii noastre de zi cu zi. Tot ceea ce eu şi tati facem acum şi toate eforturile noastre au un scop foarte precis - vrem ca peste ani fetiţa de azi să devină o persoană puternică, independentă, cu principii şi cu spiritul liber care se va aventura în lume şi va reuşi în tot ce îşi va propune.
            Acum repetă pentru serbare. Are părul blonduţ împletit în două codiţie, buzele şi obrăjorii rumeni. Azi şi-a luat la ea clopoţelul proaspăt cumpărat ieri... este o uneltă esenţială pentru Jingle Bells. Tropăie, cântă, râde. ESTE fericită....SUNT fericită....împlinită.