Ajutor..mă înec

           De când am început diversificarea mi s-a întâmplat de câteva ori ca Dienuţa să se înece cu mâncare.  Prima oară când s-a întâmplat am intrat în panică şi nu ştiam ce să fac mai întâi plus că am tremurat înca o oră după eveniment, trecându-mi prin cap tot felul de scenarii horror.
           Astăzi am avut un nou episod cu o bucăţică de banană şi am constatat că în momentul în care eşti informat şi ştii cum trebuie să reacţionezi panica dispare pe moment şi faci ce ştii că trebuie să faci. După trecerea cu bine peste eveniment ai tot timpul să tremuri.
          Am găsit pe un site informaţii despre manevera Heimlich şi cum trebuie aplicată atât la adulţi cât şi la copii şi bebeluşi. Le redau mai jos. Manevrele sunt exemplificate şi pe utube :

http://www.youtube.com/watch?v=RYYSss50bUA&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=f5FFBSh366E&feature=related inecarea la bebelusi partea 1
http://www.youtube.com/watch?v=uHOpwlFWU8Q&feature=related inecarea la bebelusi partea 2
http://www.youtube.com/watch?v=qFT-BWDEYWM&feature=related inecarea la bebelusi partea 3

http://www.youtube.com/watch?v=kOWwyJEFiPo&feature=related inecarea la toddlers partea 1
http://www.youtube.com/watch?v=Z0JRh5RHklY&feature=related inecarea la toddlers partea 2

<< Henry Heimlich

In lume, peste 100.000 de oameni mor sufocati in fiecare an din cauza alimentelor sau a altor corpuri straine inghitite accidental si ajunse in trahee. Daca respiratia nu este reluata dupa doua minute, incep procese de distrugere ireversibila a creierului si moartea este iminenta. Datorita faptului ca victima nu poate vorbi, problema e posibil sa nu fie inteleasa sau sa fie interpretata gresit ca un atac de cord.
Dr. Henry Heimlich este un vizionar. El a creat Manevra Heimlich care a salvat vietile a mii de oameni inecati, sufocati cu mancare sau corpuri straine si victime ale astmului.
Manevra Heimlich este practic o solutie fara costuri in cazuri de urgenta si nu presupune o putere deosebita, echipament special sau antrenament de specialitate. In 1972, dr. Henry Heimlich a inceput sa investigheze mecanismul mortii accidentale prin sufocare. Acesta a explicat ca din motive fizice, lovirea unei victime sufocate in spate sau incercarea de scoatere a obiectului cu degetele, de obicei il duce pe acesta mai adanc in trahee.

CHIAR DACA RESPIRATIA PERSOANEI ESTE COMPLET BLOCATA, O CANTITATE APRECIABILA DE AER RAMANE IN PLAMANI.

Acesta este motivul pentru care manevra are succes !

IN TIMPUL MANEVREI, FACAND COMPRESIE ASUPRA DIAFRAGMEI, ACEASTA FORTEAZA PLAMANII SA SCOATA AERUL REZIDUAL DIN EI SI IN ACEST FEL CAILE RESPIRATORII SE DEBLOCHEAZA.


Manevra Heimlich (manevra de salvare de la sufocare)




Manevra Heimlich in cazul adultilor si copiilor peste 1 an
Persoana care executa manevra se pozitioneaza in spatele persoanei care se sufoca si isi pune bratele in jurul taliei acesteia. Daca persoana care se sufoca sta in picioare, se pozitioneaza unul dintre picioare intre picioarele victimei pentu a o putea sustine daca aceasta isi pierde cunostinta.
Se pozitioneaza un pumn cu partea cu degetul mare pe abdomenul persoanei deasupra ombilicului, dar mult sub zona sanilor (sub stern).


Se apuca pumnul cu cealalta mana. Se impinge abdomenul rapid in sus, ceea ce poate determina obiectul sa sara afara. In cazul unui copil se impinge cu putere mai mica.
Manevra se poate repeta pana cand obiectul iese sau pana cand persoana isi pierde cunostinta.
Manevra Heimlich in diverse situatii
Manevra Heimlich la persoanele singure
Daca sufocarea apare la o persoana si nu este cine sa o ajute, aceasta isi poate aplica singura o apasare la nivelul abdomenului sau se poate apleca peste spatele unui scaun si sa apese puternic pentru ce obiectul sare afara.

Atitudinea la persoanelecare si-au pierdut cunostinta
Daca persoana isi pierde cunostinta, aceasta este asezata usor pe podea si se cheama ambulanta.
Se incepe resuscitarea cardiopulmonara, incluzand compresiunile la nivelul pieptului.
De fiecare data cand caile respiratorii sunt deschise, in timpul resuscitarii, trebuie verificata prezenta unui obiect in cavitatea bucala sau in gat. Daca se gaseste asa ceva, el trebuie scos.
Nu se fac apasari abdominale, cum ar fi manevra Heimlich.
Se continua resuscitarea cardiopulmonara pana cand persoana devine constienta sau pana cand soseste ambulanta.
Manevra Heimlich la sugari (copii mai mici de 1 an)

Se aseaza copilul cu fata in jos pe antebrat, astfel incat capul acestuia sa vina mai jos ca pieptul (toracele).
Se sustine capul copilului cu mana. Nu trebuie sa se acopere gura copilului sau sa se rasuceasca gatul acestuia.
Pentru a scoate obiectul se bate cu mana spatele acestuia de 5 ori, intre cei doi omoplati (scapule).

Daca nu se pot elibera caile aeriene, se sustine capul si se intoarce copilul pe coapsa, cu fata in sus si cu capul spre podea (in jos). Se aplica 2 sau 3 degete pe partea inferioara a sternului si se apasa de 5 ori de jos in sus.
Se cauta obiectul in cavitatea bucala a copilului. Daca acesta se vede trebuie scos. Se pot face doua respiratii gura la gura.

Daca bataile pe spate si apasarea pe piept nu scot obiectul trebuie chemata ambulanta si inceperea manevrelor de resuscitare respiratorie.
Se continua bataile pe spate, apasarile pe piept si respiratiile gura la gura, pana cand copilul da afara obiectul si incepe sa respire de unul singur sau pana cand soseste ambulanta. >>

Primii pasi de-a busilea - la 9 luni si 2 saptamani

            EVRIKA !!! Zise Diana deplasandu-se incet..dar sigur..catre telecomanda ce trona in celalalt capat al covorului.

            Am ramas uimita cand m-am intors din bucatarie. O lasasem intr-un capat al covorului ...si am gasit-o in celalalt. Is it magic..sau nu mai stiu eu ce fac (mi se intampla si din astea)? Si am urmarit-o...din fundulet s-a pus in patru labe si apoi...cu miscari un pic tremurate si nesigure a inceput sa mearga in patru labe dorind cu ardoare telecomanda pe care o plasasem strategic in celalalt capat al covorului. Si ce fericire cand a ajuns la ea....

COCO...perusul...primul cuvant

          Încă sunt sub impresia emoţiei...nu credeam că voi fi aşa de moale...sau dacă stau să mă gîndesc mai bine aşa sunt eu. O plângăcioasă.

          Sunt o fire tare de felul meu...dar uneori mă doboară din tăria mea cele mai simple emoţii, gânduri, sentimente. Mă trezesc uneori cu lacrimi în ochi făcând cele mai simple lucruri...dându-i lăpticul Dienuţei, stând cu ea în braţe, oferindu-i o bucată de măr, mângâindu-i obrajorii, trecând mâna prin părul ei auriu. Şi primul gând care îmi vine în minte e...ce naiba e cu mine..sunt chiar proastă. Dar în secunda următoate îmi dau seama Nu...nu sunt proastă..sunt doar MAMĂ şi acest fapt e pur şi simplu un catalizator imens al sentimentalismului din inima mea.

       Dar să revenim la lacrimile de astăzi...cauzate de interacţiunea dintre Coco (peruşul nostru) şi Dienuţa. L-am luat pe Coco pe deget ca să ne jucăm toţi 3 un pic cu el. L-am apropiat uşor de Dienuţa. Diana îl adoră..e jucăria ei mişcătoare, îi cauzează un amestec de entuziasm, frică (a mai ciupit-o o dată de degeţel) şi interes. Şi în timp ce încerca să pună un degeţel pe el s-a uitat la mine şi a zis de două ori, clar...co..co, coco. Am crezut că leşin, lacrimile au început să îmi curgă pe obraji instant. După primul ei cuvânt fără sens...liga liga...asta a fost altceva. A fost primul ei cuvânt clar, care a exprimat ceva, entuziasmul pentru Coco.

       Şi mă aştept la multe MUUUUULTEEE lacrimi de acum încolo. Pentru că mă fascinează fiecare gest, fiecare încreţitură de nas şi strâmbătură fiecare ORICE.

Evoluţia în kg şi cm a găluştii

Evolutia a fost cam aşa:

La nastere pe 9 mai 2011 - 3,400 kg, 51 cm

30 mai - 3,91 kg
6 iunie - 4,25 kg
13 iunie - 4,55 kg (1 luna)
22 iunie - 4,5 kg
29 iunie - 5,25 kg
12 iulie - 5,95 kg (2 luni)
25 iulie - 6,15 k
1 august - 6,40 kg
8 august - 6,70 kg (3 luni)
24 august - 7,04 kg (67 cm)
31 august - 7,30 kg
9 septembrie- 7,45 kg (4 luni, 68 cm)
26 septembrie - 7,85 kg
9 octombrie - 7,95 kg (5 luni, 70 cm)
16 octombrie - 8,20 kg
24 octombrie - 8,35 kg (71 cm)
01 noiembrie - 8,40 kg
09 noiembrie - 8,65 kg (6 luni, 72 cm)
09 decembrie - 9,100 kg (7 luni, 72 cm)
09 ianuarie - 9,300 kg (8 luni, 75 cm)
09 februarie - 9,800 kg (9 luni, 78 cm)
09 martie- 10,200 kg (10 luni, 78 cm)  
09 aprilie- 10,500 kg (11 luni, 79 cm)
09 mai - 11,200 kg (1 an, 81 cm)
9 iulie - 11,800 kg (1 an 2 luni, 82 cm) - 21-22 la picior
9 noiembrie- 13 kg (1 an 6 luni, 88 cm) - 23 la picior
9 martie 2013 - 14.5 kg (1 an 10 luni, 92 cm) - 24/25 la picior
9 mai 2013 - 14.7 kg (2 ani, 95 cm) - 25 la picior
9 decembrie 2014 - 19.7 kg (3 ani 7 luni, 110 cm) - 29 la picior

9 luni..începutul vârstei descoperirilor

                  9 februarie...9 luni...wow..ce mare e Dienuţa acum.

              Pentru că nu mai avea stare, mersul în patru labe se pare că nu prea e pentru ea şi vrea tot timpul să meargă i-a luat tati un premergător. Daaaa....ştiuuuu..mult controversatul premergător. Am citit şi eu păreri pro şi contra şi am hotărât că dacă nu o ţin mai mult de 30 de minute în el nu are ce să îi strice, îşi întăreşte muşchii de la picioare şi îşi consumă energia. Prin urmare Dienuţa noastră mişună prin cameră, a învăţat să deschidă sertarele şi dulăpioarele şi să să scotocească prin ele, trage cărţile din bibliotecă, se ridică pe vârfuri când nu ajunge la ceva...a prins repede cum e şpilul cu premergătorul. Într-o zi a reuşit să ajungă la o cană ed pe masă în care mai era un pic de cafea şi şi-a pus-o în cap. Noroc că doar cafeaua şi nu şi ceaşca. Era foarte fericită unsă toată din cap până în picioare. Îmi place că e foarte curioasă şi activă. I-a mai cumpărat tati o jucărie muzicală cu sunete de animale şi cântecele. Îi place la nebunie când cântă şi se bâţâie ca şi cum ar dansa.

            Se mai aşează din când în când din fund în patru labe şi face 1-2 mişcări de mers de-a buşilea după care abandonează...nu e pentru ea se pare. Ea vrea direct biped :) . Susţinută doar de mânuţe păşeşte frumos pe toată talpa şi e foarte fericită. Într-o zi, stând în pat lângă ea m-am trezit că se sprijină de mine şi se ridică singură în picioare iar zilele trecute a reuşit să se ridice singură de două ori din poziţia culcat pe spate. Pătuţul i l-am mutat deja de o lună la etajul inferior de frică să nu se trezească într-o zi din senin cu dorinţa de a se ridica.

            În afară de mamamamama nu mai zice decât sunete disparate, ppppaaappaa baaaa ttaaatttaa deeeddee ueeeeee llalalaala şi un cuvânt pe care se pare că îl adoră de când a decoperit că poată să îl spună...LIGA. Nu ştiu ce o însemna pentru ea dar de dimineaţă de când se trezeşte zice mereu liga liga liga liga.
           Fiecare etapă de creştere are frumuseţile ei şi e minunat să le descoperi zi după zi.