După 1 an jumate..

Gata... pragul psihologic de 1 an jumate a fost depăşit. Acum  putem spune oficial ca Diana nu mai e bebeluş. Este o fetiţă plină de viaţă, veselă, năzbâtioasă şi foarte vorbăreaţă (pe limba ei). La vârsta minunată de 1 an jumate i-am făcut măsurătorile şi avea 13 kg, 88 de cm, 8 dinţi şi 4 măsele :D.

Pentru că săptămâna trecută am avut ceva mai mult de lucru am somat-o pe mamaia (aka soacră-mea) să vină să stea cu Diana ca să pot lucra. Se împacă foarte bine, se distrează împreună şi Diana e ..evident... răsfăţată cu tot felul de bunătăţuri (covrigei, mere, strugurei). Adoră strugurii şi de fiecare dată când îi dăm struguri începe şi dansează - literally- de fericire :))). Când ajungem şi eu şi Marius de la serviciu seara acasă mă ia în braţe şi mă pupă şi nu vrea să se mai dea jos din braţele mele şi ne strigă într-una tati tati mama mama de fericire că suntem toţi acasă. S-a împrietenit foarte bine şi cu Bruno pentru că îi cedează adesea din covrigeii ei .. prin urmare este lăsată de Bruno să îl tragă de coadă, să se urce pe el, să îi dea palme la fund.

Ieri a spus două cuvinte noi... watch (când mi-a văzut ceasul de la mână) şi cinci (a învîţat-o mamaia să numere pe degete până la 5). Ne suprinde mereu cu câte un cuvânt şi asimilează din ce în ce mai multe. Îi plac creioanele colorate... doar că nu se limitează la foile de hârtie ci mai trage dungi şi pe gresie...noroc că se spală. Mâzgâleşte cu creioanele şi adoră lucrul ăsta, mai ales dacă o ţin în braţe şi o mai ajut să traseze forme. Ne înnebuneşte de asemenea cu Muzzy... mereu ne cere să îi punem Muzzy şi cântecele pe laptop.

Şi cam asta e Diana..la un an şase luni şi zece zile.

One more week...si avem 1 an juma'

                Mă uitam azi la pozele de la începutul anului asta şi nu îmi vine să cred că Diana nici nu mergea încă de-a buşilea încă în februarie şi acum aleargă, se caţără, scoate, trage, cere, arată, recunoaşte. Schimbări foarte multe într-un timp foarte scurt.
                Cuvinte noi din vocabular muzzy (personajul din desenele animate), biggy (big), pocu (porcu), ai (eye), bucu (book), gabi (garbadge), chi (keys), nani, dii (dă-mi/ia), nani cucu (nani nani puiul mamii), .
                Călăreşte canapeaua şi fotoliile zilnic, se urcă pe masa din bucătărie, scoate tot ce găseşte prin sertare, recunoaşte pentru ce sunt bune unele lucruri şi încearcă să imite (dacă găseşte o clamă sau un elastic de păr şi-l/o pune pe cap, dacă vede pantofi se încalţă cu ei, dacă găseşte un beţişor pentru urechi şi-l bagă în ureche, ia mătura şi încearcă să măture etc etc). E uimitor ce repede asimilează şi înregistrează tot ce vede. Deja înţelege propoziţii simple în engleză gen close the door, take this to the garbadge, put that back, give me, take it, are you hungry, do you want to take a nap, are you sleepy. Ştie să arate ochii, nasul gura dacă o întreb în engleză unde sunt, ne recunoaşte în poze.
                Ieri am fost din nou cu ea la bazin şi înoată cu colacul fără probleme, dă din picioruşe şi face ture prin tot bazinul, iese singură din bazin pe scări.
                Săptămâna viitoare face un an jumate..o să o cântăresc, măsor etc. să vedem cât a mai crescut. E foarte bine dezvoltată pentru vârsta ei, depăşind mulţi alţi copilaşi.

BYE BYE SUZI AND BIBI (Viata fara suzeta si biberon)

          Bye bye suzzziiii, bye bye bibiiiii.... Ne bucurăm că v-am cunoscut dar e timpul pentru o nouă etapă.
          Diana are 1 an si 5 luni (fără 4 zile) şi de două săptămâni i-am scos suzeta şi biberonul din program. Suzeta o folosea doar la dormit în mare parte, dar ajunsese să nu vrea să adoarmă decât dacă avea suzeta. M-am gândit că dacă nu fac ruptura acum mai târziu îmi va fi şi mie şi ei mai greu pentru că ataşamentul de suzetă va deveni mai profund şi va conştientiza mai tragic pierderea ei. Primul pas a fost (la sugestia unei vecine) să i-o tai pe suzi un pic. Şi am tăiat-o, pe verticală. reacţia a fost una de uimire şi tragedie profundă. Diana a luat suzeta, a băgat-o în guriţă şi ...a scuipat-o imediat. A luat-o iar a analizat-o, părea la fel, dar era...altfel. După câteva încercări a aruncat-o şi nu a mai luat-o..dar nici de dormit nu a vrut să doarmă. Pentru că cele două somnuri din timpul zilei le făcea numai cu suzeta a început să refuze să mai doarmă. Plângea cu lacrimi de crocodil când o puneam în pătuţ. Prin urmare am lăsat-o să se obosească la maxim.... până când somnul părea o binecuvântare. Protestele au ţinut vreo 3-4 zile...eram tentată să cedez. Dar m-am ţinut tare şi am reuşit. Am ajuns la un compromis... suzi nu mai e iar ea nu mai face decât un somn ziua din cele două. Seara nu avem probleme. E atât de obosită încât pică lată. O pun în pătuţ, îi dau un pupic, sting lumina şi naniiiiii.
           Cu biberonul a fost mai uşor. Diana bea deja apă din cană, sticlă deci trecerea la băutul laptelui din pahar a fost simplă. Paharul îl ţin eu, că dacă i-l dau ei şi-l toarnă în cap. Dar important e că bea lăpticul din pahar şi nu mai spălam la biberoane, tetine etc.
           Un nou început...without any addictions !!!

Nevoia de o..pauză

                     Nu există fericire mai mare decât să îţi vezi copilul sănătos, jucăuş, plin de energie. E o fericire din aia care te face să zâmbeşti dimineaţa când deschizi ochii şi te face să te duci repede să îi vezi mutrişoara încă adormită.
                     Dar undeva în toată agitaţia meseriei de "mamă" pe care unele dintre noi o combină cu munca zilnică, desfăşurată în acelaşi ritm nebun încă de când s-a născut copilul (pentru că de...unele dintre noi vor să fie şi mame şi tinere antreprenoare :)) simţi că vrei să evadezi, că eşti sufocată de tot şi de toate, că vrei să respiri un pic alt aer decât cel de lângă copilul tău. Da.. ştiu...sună foarte urât şi eu una am avut procese de conştiinţă pe tema asta, m-am simţit egosită, nebună. Dar am avut zile în care după
- trezit copilul, îmbrăcat copilul, hrănit copilul, curăţat copilul, încălţat copilul, plecat cu copilul la muncă,
- butonat traduceri cu copilul mişunând peste tot şi trăgând de toate foile sertarele, căţărându-se peste tot, plângând cu lacrimi de crocodil că nu vrea să doarmă deşi i se închideau ochii de somn,
- dezbrăcat copilul de cele 10 ori când cere la oliţă deşi nu face nimic, schimbat copilul când după cele 10 ori de spus caca caca, atunci când chiar face caca uită să mai anunţe
- pregătit mâncare copilului şi hrănit copilul, reluat traducerile cu un copil mort de somn şi plângăcios pe care nimic nu îl mai consolează,
- hrănit din nou copilul la 5, plecat cu copilul acasă,
- schimbat copilul in haine de joacă, scos copilul în parc, alergat după copil în parc
- revenit în casă, spălat copilul, pregătit laptele copilului
- culcat copilul
- pus rufele la spălat
- gătit mâncare pentru copil şi mine pentru serviciu pentru a doua zi

nu vroiam decât să plec în lume, undeva unde e linişte şi nu trebuie să mai servesc pe nimeni, unde să nu mă mai gândesc decât la mine.
                 Oboseala, nervii s-au tot strâns până când într-o zi m-am văzut (ca şi cum aş fi ieşit din corpul meu şi priveam la altcineva) scuturând-o pe Diana de o mână şi ţipând la ea dintr-un  motiv aparent banal..nu vroia să îşi mănânce iaurtul cu fructe de la 5. Eram transfigurată, nu eram eu, era cineva pe care nu îl recunoşteam. În secunda următoare am început să plâng Diana uitându-se la mine foarte contrariată.
                Atunci mi-am dat seama ... aveam nevoie să petrec momente doar cu mine, doar pentru mine. Eu cea de dinainte să fiu mamă se ascunsese undeva într-un colţ din mine şi privea mânioasă la lipsa de atenţie de care "beneficia". Se vroia din nou în centrul atenţiei, la un ceai cu fetele, la o tură pe la sală fără copil după ea, la o seară de făcut o baie lungă, o manichiură şi un epilat în linişte.
               L-am somat prin urmare pe Marius şi i-am zis tot ce am scris aici, cu riscul de a părea egoistă. L-am rugat să o ia el în primire pe Diana după muncă, să o ducă în parc, la joacă, oriunde numai să îmi dea şansa să respir, să rămân doar eu cu mine, măcar de câteva ori pe săptămână.
              Invidiez mamele care se bucură de acel an sau cei doi ani de stat acasă cu copilul fără să trebuiască să muncească. Ele pot dormi când copilul doarme, pot ieşi cu copilul la joacă de două ori pe zi fără să se gândescă că mai au nu ştiu câte chestii de făcut pentru muncă, iar când se întorc la muncă altcineva preia activităţile de îngrjire a copilului. Eu în dorinţa de a fi mamă eroină,  de a o avea pe Diana cu mine , de a-o supraveghea doar eu, de a-i da de mâncare numai ce trebuie şi când trebuie, de a-i da doar eu educaţia care îmi convine mie,  de a o învăţa limba engleză şi de a duce mai departe activitatea firmei de traduceri m-am trezit într-o zi "overwhelmed".
             Dar nu mă las bătută..trebuie să reuşesc, cu ajutorul lui Marius, să aduc un echilibru în toate.

Saptamana internationala a bebelusilor purtati - editia 2

Saptamana internationala a bebelusilor purtati - editia 2 - incepe saptamana aceasta cu noi activitati interesante.

Duminica 7 oct. este "inaugurarea" saptamanii in Parcul Herestrău: întâlnire offline de inaugurare a Săptămânii. Sunt invitaţi toţi părinţii interesaţi de Babywearing, cu bebeluşi/copii în portbebe, cărucior, braţe sau în burta! Ne vom cunoaşte, vom socializa şi vom avea la dispoziţie diferite sisteme de purtare ergonomice, pentru testare.

Restul programului il gasiti la:

https://www.facebook.com/notes/saptamana-internationala-a-bebelusilor-purtati-10-16-oct-2011/programul-saptamanii-internationale-a-purtarii-bebelusilor-2012-7-14-octombrie/420293764685992

Diana la 1 an si 2 luni

            Vă aduceţi aminte cum povesteam eu despre Diana la un an că abia făcea câţiva (2-5) paşi timizi...şi că nu reuşea să se ridice singură de jos după ce pica. Ei bine..things have changed.
           Chair mă întrebam când o sa înveţe să se ridice singură în picioare, pentru că mergea ce mergea, pica în funduleţ şi nu ştia cum să se ridice. Într-o zi eram în parc. Diana mişuna pe la nisip şi a picat. Până să ajung eu la ea era deja în picioare...without any warning whatsoever. Credeam că nu văd bine...m-am dus la ea am pus-o înapoi în fund and she did it again....Ohhhh the JOY.
           La fel şi cu urcatul canapelei. O pusesem pe jos, eu faceam treabă şi când îmi arunc privirea spre ea, ea era în picioare pe canapea. Apoi am găsit-o în picioare pe un scaun in balcon.
           Diana are acum 1 an 2 luni si 17 zile, 11,800 kg şi nu numai că merge...aleargă..urcă singură canapeaua şi chiar aleargă pe canapea, escaladând şi fotoliile puse în prelungirea canapelei. Este tare fericită că poate să facă lucrul asta în ciuda buşiturilor şi căzăturilor cu care s-a mai pricopsit şi care, spre dezamăgirea mea, nu au descurajat-o deloc.
          De mâncat acum mănâncă orice dar dimineaţa îi mai dau şi ceva gustări în afară de lapte iar seara la fel mănâncă un biscuit sau jumate de banană sau o gustărică de ceva înainte de lăptic.
          Vocabularul inteligibil al Dianei include următoarele cuvinte: apa, papa, caca, mama, mami, tati, daddy, doggy, bebe, coco. Cel neinteligibil este mult mai dezvoltat :).
          Am fost şi la mare..cu cortul..de 2 ori. Îi place tare mult în apă, i-a luat tati şi piscinuţă şi colac şi set pentru nisip. Am mai mers cu ea şi la bazin ca să se mai bălăcească şi acolo.
          În fiecare seară, pe la 7, mai pe răcoare, aşa mergem în părculeţ să ne jucăm cu copiii în nisp, să ne dăm pe tobogan şi în leagăn. Ne întoarcem pe la 8 jumate după care urmează baia, papa şi somn.
         Ce bine e să fii bebeluş ! No worries, no stress!

1 an de fericire

                                Iaca s-a făcut şi anul de când Dienuta s-a hotărât să iasă din burtică şi să ne completeze ca şi cuplu, ca şi familie, ca şi oameni. S-a făcut aşa de mare că uneori mă întreb când a trecut anul. Are în jur de 80 de cm acum. Mâine o să o şi cântăresc.
                                E o fetiţă veselă şi cu personalitate (a se citi nervi când i se ia ceva din mână ce nu are voie să ronţăie, trântească, rupă), mare dansatoare (dă din funduleţ când aude muzică), merge şi singurică câţiva paşi dar tot de-a buşilea i se pare mai sigur. Ştie să îşi apese butonul de muzică de la jucăria muzicală şi dansează şi bate din palme. Vorbeşte doar pe limba ei..dar mai nou yice şi daddy şi face bye bye cu mâna. E foarte curioasă şi investighează tot ce găseşte nou în cale. E şi sociabilă şi râde şi întinde mânuţa la oamenii care o bagă în seamă şi îi vorbesc. E la fel de cuminte şi mă lasă să lucrez, se joacă şi singurică dar cel mai interesant pentru ea e să vină la mine la birou ca să vadă ce tot fac eu acolo, să scotocească prin acte, ştampile, să apese butonul de la calculator, să tragă de stick, să scotocească foile pentru imprimantă etc etc.
                                I-am serbat şi ziua, Sorina i-a rupt turta, i-a tăiat şi moţul care stă acum la loc de cinste în cutiuţa de amintiri lipit cu ceară din lumânarea de botez de bănuţul de argint primit cadou de la mami şi tati de Paşte. De pe tăviţă a ales hârtia cu pixul, oglinda şi şurubelniţa. Concluzia: va fi o fetiţă studioasă, cochetă şi descurcăreaţă în probleme tehnice :) . Şi-a băgat mâna şi în tortul ei gigantic...i-am făcut tort de nucă cu 3 creme (căpşuni, ciocolată şi frişcă) ornat cu căpşuni proaspete şi un mare LA MULTI ANI !

                              A primit şi cadouri: 2 rochiţe şi o pereche de pantalonaşi de la năşik, o carte de poveşti bilingvă, un scutecel pentru înot, o brăţară cu o faţă zâmbitoare din aur alb de la mătuşik, un costumaş mov cu fustiţă pantalonaş şi bluziţă de la bunici, sandalute, si alte hainute şi 200 de lei de la Dica.
                             A fost o aniversare frumoasă, în familie iar Dienuţa a fost înconjurată de toată dragostea din lume adunată în 7 oameni mari care îi vor fi alături şi o vor iubi mereu.

Viaţa la 11 luni

                    Iată că s-au făcut 11 luni de când Diana ne-a înseninat vieţile. Are 10,5 kg şi 79 de cm,  nu mai este bebeluşă este un copilaş în toată regula. Deja trebuie să îi schimb garderoba că nu prea îi mai vine nimic.
                   Bunica Tanţa a învăţat-o să zică Alo Alo iar acum Dianuţa îşi pune din când în când mâna la ureche şi repetă fericită: Aio, Alo, Alo, Lo, Lo. Este foarte receptivă şi deja încearcă să repete cuvintele pe care i le spun în engleză. Încearcă să zică duck (sub formă de tac tac), doggy, înţelege care este the ball. Merge de-a buşilea, se ridică singură în picioare sprijinindu-se de ce prinde la îndemână şi merge ţinându-se de mobilă, merge şi de mânuţă (încă nu e sigură pe ea dacă o ţin doar de o mânuţă). A învăţat să apese singură pe butonul de muzică al unei jucării să asculte melodia şi chiuie când îi iese. I-am cumpărat primele cărticele cu animale, fructe, culori şi numere şi ne uităm în ele şi îi repet ce vedem acolo. Este încântată când ne jucăm împreună. Este un copilaş vesel, frumos şi deştept (că doar ce poate zice o mamă despre puiul ei).
                    I-a crescut şi păruţul, abia aştept să îi pot face codiţe.

10 luniţe

               
 Hehehe ce mai trece timpul. Nu îmi vine să cred ca au trecut doar 2 săptămâni de când Diana a făcut primii paşi de-a buşilea, timp în care abilităţile ei motorii parcă au explodat. Deci în 2 săptămâni junioara a învăţat să meargă de-a buşilea, să se pună înapoi în funduleţ după ce oboseşte (iniţial capitula lăsându-se pe burtă), să se ridice singură în picioare sprjinindu-se de ce are la îndemână, să se deplaseze singură sprijinindu-se doar cu o mână de diverse. Acum câteva zile i-am descoperit şi un nou dinţişor..îi iese primul incisiv de sus...de asemenea fără plânsete şi febră YUPYYY.

Diversificarea după 8 luni

15.01.2012 Diana are deja 8 luni şi o săptămână. Îi dau în continuare tot patru mese pe zi...nu cere mai mult şi drept urmare îi respect programul. Masa de dimineaţa, când se trezeşte şi masa de seară înainte de somnul de noapte e în continuare constituit din lăptic simplu - Nan 2 acum. Nu i-am băgat cereale la mesele de dimineaţă şi seară pentru că are o greutate normală şi nu vreau să o îngraş.

La mesele de prânz şi de după-amiază diversific la maxim cu tot ce îmi trece prin cap:

PRÂNZ (12.00-13.00)
Supe - cca. 100 ml (o ceşcuţă mică de cafea) la o masă (îi fac de obicei o cantitate suficientă pentru 3 zile)

1) Supă de pui/găină de ţară (zeama de carne fiartă cu ţelină, morcov, pătrunjel, cartof, o ceapă mică strecurată în care îi pasez şi câteva din legume cât să nu iasă foarte groasă, să rămână totuşi supă) + pătrunjel + fidea
2) Supa de pui de mai sus + 2-3 lg suc de roşii/bulion de casă
3) Supa de pui de mai sus + 2 lg smântână (un fel de ciorbă rădăuţeană dar fără cărniţă)
4) Ciorbiţă de legume (ţelină, morcov, pătrunjel rădăcină, cartof, o ceapă mică, roşii/suc de roşii, ardei strecurate în care îi pasez şi câteva din legume) + pătrunjel verde
5) Ciorbiţă de sfeclă roşie cu cartofi şi o lg de smântâna + pătrunjel verde

Pătrunjelul îl pun după ce iau ciorba de pe foc şi se răceşte un pic. să nu se opărească.

Felul 2 - cca 200-300 g (în funcţie de cât doreşte domnişoara). De obicei i-l fac în fiecare zi proaspăt.
În Felul 2 îî introduc alternativ ficăţel de pui fiert (2 zile pe săpt), 1 gălbenuş de ou fiert tare (5 min) (2 zile pe săpt.), cărniţă de pui de ţară (3 zile pe săpt.)
Ca legume pentru piureuri am folosit: cartof, cartof dulce (are culoare şi gust ca dovleacul românesc), dovlecei, fasole verde din conservă de casă, mazăre la borcan de la magazin, broccoli, ardei gras sau kapia, morcov, roşii/suc de roşii + ceapă, pătrunjel+mărar.
Legumele (în afară de cartofi pe care de obicei îi fierb în apă) le fierb la abur (am luat o oală cu sită de la Ikea). Legumele şi pastele de obicei le pasez cu blenderul iar carnita la început o pasam iar acum o toc foarte mărunt ca să se obişnuiaşcă Dienuţa să simtă şi bucăţele şi să mai şi mestece. Pătrunjelul şi mărarul le pun tocate fin

 1) Piure de cartofi cu o lg smântână şi o bucăţică mică de unt + pui/ficat tocate foarte mărunt
2) Piure de dovlecel + ardei kapia roşu + fasole verde + pătrunjel verde +pui/ficat tocate foarte mărunt
3) Piure de cartof dulce + iaurt + o bucăţică mică de unt + pui/ficat tocate foarte mărunt
4) Piure de mazăre + ardei gras + ceapă + mărar + o lg de suc de roşii + pui/ficat tocate foarte mărunt
5) Piure de dovlecel + ardei + ceapă +brocolli + cartof + pătrunjel + pui/ficat tocate foarte mărunt
6) Paste din grâu dur + fasole verde + ceapă + ardei gras + ficat
7) Mămăliguţă + branză + smântână + gălbenuş de ou fiert
8) Paste din grâu dur + branză + smântână + gălbenuş de ou
9) Piure de cartof dulce + smântână + gălbenuş de ou
10) Paste din grâu dur + suc de roşii + ardei + pui/ficat tocate foarte mărunt

...şi orice alte combinaţii îmi mai trec prin cap.

3) Desert : uneori îi dau câte o bucată de măr, pară mai tare să o ţină în mână singură şi să roadă din el/ea.

DUPĂ-AMIAZĂ (17.00-18.00)
Diana mânâncă fructele la masa de după-amiază pasate la blender şi combinate cu brânză grasă de la magazin şi/sau iaurt şi/sau cereale pentru bebeluşi care au şi lapte în compoziţie. Îi fac porţia necesară proaspătă în fiecare zi.
Fructe utilizate: măr, pară, banană, portocală, mandarină, avocado, kiwi
Mărul şi para le pun cu coajă, portocala şi mandarina fie doar suc fie câteva felii cu totul.

Diana bipedă - 26.02

Pe 26 februarie s-a întâmplat încă o minune. Am găsit-o pe Diana ridicată în picioare în pătuţ. O pusesem în pătuţ să se joace şi stătea ea frumos în funduleţ şi se juca. Când m-am întors în cameră era în picioare şi râdea la mine....efectul....lacrimi instant. Seara am pus-o la somn dar ea nu avea chef şi a început să mârâie. M-am întors la ea..era din nou în picioare, asta deşi o culcasem de tot  şi o şi învelisem.

Duminica asta se pare că a fost the breaking point. Parcă totul se desfăşoară mai repede acum. Merge de-a buşilea foarte bine, deşi cam alunecă pe parchet, din poziţia de-a buşilea se aşează înapoi în funduleţ, încearcă să se ridice în picoare prinzându-se de lucrurile din jur.

Every day is a miracle!

Ajutor..mă înec

           De când am început diversificarea mi s-a întâmplat de câteva ori ca Dienuţa să se înece cu mâncare.  Prima oară când s-a întâmplat am intrat în panică şi nu ştiam ce să fac mai întâi plus că am tremurat înca o oră după eveniment, trecându-mi prin cap tot felul de scenarii horror.
           Astăzi am avut un nou episod cu o bucăţică de banană şi am constatat că în momentul în care eşti informat şi ştii cum trebuie să reacţionezi panica dispare pe moment şi faci ce ştii că trebuie să faci. După trecerea cu bine peste eveniment ai tot timpul să tremuri.
          Am găsit pe un site informaţii despre manevera Heimlich şi cum trebuie aplicată atât la adulţi cât şi la copii şi bebeluşi. Le redau mai jos. Manevrele sunt exemplificate şi pe utube :

http://www.youtube.com/watch?v=RYYSss50bUA&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=f5FFBSh366E&feature=related inecarea la bebelusi partea 1
http://www.youtube.com/watch?v=uHOpwlFWU8Q&feature=related inecarea la bebelusi partea 2
http://www.youtube.com/watch?v=qFT-BWDEYWM&feature=related inecarea la bebelusi partea 3

http://www.youtube.com/watch?v=kOWwyJEFiPo&feature=related inecarea la toddlers partea 1
http://www.youtube.com/watch?v=Z0JRh5RHklY&feature=related inecarea la toddlers partea 2

<< Henry Heimlich

In lume, peste 100.000 de oameni mor sufocati in fiecare an din cauza alimentelor sau a altor corpuri straine inghitite accidental si ajunse in trahee. Daca respiratia nu este reluata dupa doua minute, incep procese de distrugere ireversibila a creierului si moartea este iminenta. Datorita faptului ca victima nu poate vorbi, problema e posibil sa nu fie inteleasa sau sa fie interpretata gresit ca un atac de cord.
Dr. Henry Heimlich este un vizionar. El a creat Manevra Heimlich care a salvat vietile a mii de oameni inecati, sufocati cu mancare sau corpuri straine si victime ale astmului.
Manevra Heimlich este practic o solutie fara costuri in cazuri de urgenta si nu presupune o putere deosebita, echipament special sau antrenament de specialitate. In 1972, dr. Henry Heimlich a inceput sa investigheze mecanismul mortii accidentale prin sufocare. Acesta a explicat ca din motive fizice, lovirea unei victime sufocate in spate sau incercarea de scoatere a obiectului cu degetele, de obicei il duce pe acesta mai adanc in trahee.

CHIAR DACA RESPIRATIA PERSOANEI ESTE COMPLET BLOCATA, O CANTITATE APRECIABILA DE AER RAMANE IN PLAMANI.

Acesta este motivul pentru care manevra are succes !

IN TIMPUL MANEVREI, FACAND COMPRESIE ASUPRA DIAFRAGMEI, ACEASTA FORTEAZA PLAMANII SA SCOATA AERUL REZIDUAL DIN EI SI IN ACEST FEL CAILE RESPIRATORII SE DEBLOCHEAZA.


Manevra Heimlich (manevra de salvare de la sufocare)




Manevra Heimlich in cazul adultilor si copiilor peste 1 an
Persoana care executa manevra se pozitioneaza in spatele persoanei care se sufoca si isi pune bratele in jurul taliei acesteia. Daca persoana care se sufoca sta in picioare, se pozitioneaza unul dintre picioare intre picioarele victimei pentu a o putea sustine daca aceasta isi pierde cunostinta.
Se pozitioneaza un pumn cu partea cu degetul mare pe abdomenul persoanei deasupra ombilicului, dar mult sub zona sanilor (sub stern).


Se apuca pumnul cu cealalta mana. Se impinge abdomenul rapid in sus, ceea ce poate determina obiectul sa sara afara. In cazul unui copil se impinge cu putere mai mica.
Manevra se poate repeta pana cand obiectul iese sau pana cand persoana isi pierde cunostinta.
Manevra Heimlich in diverse situatii
Manevra Heimlich la persoanele singure
Daca sufocarea apare la o persoana si nu este cine sa o ajute, aceasta isi poate aplica singura o apasare la nivelul abdomenului sau se poate apleca peste spatele unui scaun si sa apese puternic pentru ce obiectul sare afara.

Atitudinea la persoanelecare si-au pierdut cunostinta
Daca persoana isi pierde cunostinta, aceasta este asezata usor pe podea si se cheama ambulanta.
Se incepe resuscitarea cardiopulmonara, incluzand compresiunile la nivelul pieptului.
De fiecare data cand caile respiratorii sunt deschise, in timpul resuscitarii, trebuie verificata prezenta unui obiect in cavitatea bucala sau in gat. Daca se gaseste asa ceva, el trebuie scos.
Nu se fac apasari abdominale, cum ar fi manevra Heimlich.
Se continua resuscitarea cardiopulmonara pana cand persoana devine constienta sau pana cand soseste ambulanta.
Manevra Heimlich la sugari (copii mai mici de 1 an)

Se aseaza copilul cu fata in jos pe antebrat, astfel incat capul acestuia sa vina mai jos ca pieptul (toracele).
Se sustine capul copilului cu mana. Nu trebuie sa se acopere gura copilului sau sa se rasuceasca gatul acestuia.
Pentru a scoate obiectul se bate cu mana spatele acestuia de 5 ori, intre cei doi omoplati (scapule).

Daca nu se pot elibera caile aeriene, se sustine capul si se intoarce copilul pe coapsa, cu fata in sus si cu capul spre podea (in jos). Se aplica 2 sau 3 degete pe partea inferioara a sternului si se apasa de 5 ori de jos in sus.
Se cauta obiectul in cavitatea bucala a copilului. Daca acesta se vede trebuie scos. Se pot face doua respiratii gura la gura.

Daca bataile pe spate si apasarea pe piept nu scot obiectul trebuie chemata ambulanta si inceperea manevrelor de resuscitare respiratorie.
Se continua bataile pe spate, apasarile pe piept si respiratiile gura la gura, pana cand copilul da afara obiectul si incepe sa respire de unul singur sau pana cand soseste ambulanta. >>

Primii pasi de-a busilea - la 9 luni si 2 saptamani

            EVRIKA !!! Zise Diana deplasandu-se incet..dar sigur..catre telecomanda ce trona in celalalt capat al covorului.

            Am ramas uimita cand m-am intors din bucatarie. O lasasem intr-un capat al covorului ...si am gasit-o in celalalt. Is it magic..sau nu mai stiu eu ce fac (mi se intampla si din astea)? Si am urmarit-o...din fundulet s-a pus in patru labe si apoi...cu miscari un pic tremurate si nesigure a inceput sa mearga in patru labe dorind cu ardoare telecomanda pe care o plasasem strategic in celalalt capat al covorului. Si ce fericire cand a ajuns la ea....

COCO...perusul...primul cuvant

          Încă sunt sub impresia emoţiei...nu credeam că voi fi aşa de moale...sau dacă stau să mă gîndesc mai bine aşa sunt eu. O plângăcioasă.

          Sunt o fire tare de felul meu...dar uneori mă doboară din tăria mea cele mai simple emoţii, gânduri, sentimente. Mă trezesc uneori cu lacrimi în ochi făcând cele mai simple lucruri...dându-i lăpticul Dienuţei, stând cu ea în braţe, oferindu-i o bucată de măr, mângâindu-i obrajorii, trecând mâna prin părul ei auriu. Şi primul gând care îmi vine în minte e...ce naiba e cu mine..sunt chiar proastă. Dar în secunda următoate îmi dau seama Nu...nu sunt proastă..sunt doar MAMĂ şi acest fapt e pur şi simplu un catalizator imens al sentimentalismului din inima mea.

       Dar să revenim la lacrimile de astăzi...cauzate de interacţiunea dintre Coco (peruşul nostru) şi Dienuţa. L-am luat pe Coco pe deget ca să ne jucăm toţi 3 un pic cu el. L-am apropiat uşor de Dienuţa. Diana îl adoră..e jucăria ei mişcătoare, îi cauzează un amestec de entuziasm, frică (a mai ciupit-o o dată de degeţel) şi interes. Şi în timp ce încerca să pună un degeţel pe el s-a uitat la mine şi a zis de două ori, clar...co..co, coco. Am crezut că leşin, lacrimile au început să îmi curgă pe obraji instant. După primul ei cuvânt fără sens...liga liga...asta a fost altceva. A fost primul ei cuvânt clar, care a exprimat ceva, entuziasmul pentru Coco.

       Şi mă aştept la multe MUUUUULTEEE lacrimi de acum încolo. Pentru că mă fascinează fiecare gest, fiecare încreţitură de nas şi strâmbătură fiecare ORICE.

Evoluţia în kg şi cm a găluştii

Evolutia a fost cam aşa:

La nastere pe 9 mai 2011 - 3,400 kg, 51 cm

30 mai - 3,91 kg
6 iunie - 4,25 kg
13 iunie - 4,55 kg (1 luna)
22 iunie - 4,5 kg
29 iunie - 5,25 kg
12 iulie - 5,95 kg (2 luni)
25 iulie - 6,15 k
1 august - 6,40 kg
8 august - 6,70 kg (3 luni)
24 august - 7,04 kg (67 cm)
31 august - 7,30 kg
9 septembrie- 7,45 kg (4 luni, 68 cm)
26 septembrie - 7,85 kg
9 octombrie - 7,95 kg (5 luni, 70 cm)
16 octombrie - 8,20 kg
24 octombrie - 8,35 kg (71 cm)
01 noiembrie - 8,40 kg
09 noiembrie - 8,65 kg (6 luni, 72 cm)
09 decembrie - 9,100 kg (7 luni, 72 cm)
09 ianuarie - 9,300 kg (8 luni, 75 cm)
09 februarie - 9,800 kg (9 luni, 78 cm)
09 martie- 10,200 kg (10 luni, 78 cm)  
09 aprilie- 10,500 kg (11 luni, 79 cm)
09 mai - 11,200 kg (1 an, 81 cm)
9 iulie - 11,800 kg (1 an 2 luni, 82 cm) - 21-22 la picior
9 noiembrie- 13 kg (1 an 6 luni, 88 cm) - 23 la picior
9 martie 2013 - 14.5 kg (1 an 10 luni, 92 cm) - 24/25 la picior
9 mai 2013 - 14.7 kg (2 ani, 95 cm) - 25 la picior
9 decembrie 2014 - 19.7 kg (3 ani 7 luni, 110 cm) - 29 la picior

9 luni..începutul vârstei descoperirilor

                  9 februarie...9 luni...wow..ce mare e Dienuţa acum.

              Pentru că nu mai avea stare, mersul în patru labe se pare că nu prea e pentru ea şi vrea tot timpul să meargă i-a luat tati un premergător. Daaaa....ştiuuuu..mult controversatul premergător. Am citit şi eu păreri pro şi contra şi am hotărât că dacă nu o ţin mai mult de 30 de minute în el nu are ce să îi strice, îşi întăreşte muşchii de la picioare şi îşi consumă energia. Prin urmare Dienuţa noastră mişună prin cameră, a învăţat să deschidă sertarele şi dulăpioarele şi să să scotocească prin ele, trage cărţile din bibliotecă, se ridică pe vârfuri când nu ajunge la ceva...a prins repede cum e şpilul cu premergătorul. Într-o zi a reuşit să ajungă la o cană ed pe masă în care mai era un pic de cafea şi şi-a pus-o în cap. Noroc că doar cafeaua şi nu şi ceaşca. Era foarte fericită unsă toată din cap până în picioare. Îmi place că e foarte curioasă şi activă. I-a mai cumpărat tati o jucărie muzicală cu sunete de animale şi cântecele. Îi place la nebunie când cântă şi se bâţâie ca şi cum ar dansa.

            Se mai aşează din când în când din fund în patru labe şi face 1-2 mişcări de mers de-a buşilea după care abandonează...nu e pentru ea se pare. Ea vrea direct biped :) . Susţinută doar de mânuţe păşeşte frumos pe toată talpa şi e foarte fericită. Într-o zi, stând în pat lângă ea m-am trezit că se sprijină de mine şi se ridică singură în picioare iar zilele trecute a reuşit să se ridice singură de două ori din poziţia culcat pe spate. Pătuţul i l-am mutat deja de o lună la etajul inferior de frică să nu se trezească într-o zi din senin cu dorinţa de a se ridica.

            În afară de mamamamama nu mai zice decât sunete disparate, ppppaaappaa baaaa ttaaatttaa deeeddee ueeeeee llalalaala şi un cuvânt pe care se pare că îl adoră de când a decoperit că poată să îl spună...LIGA. Nu ştiu ce o însemna pentru ea dar de dimineaţă de când se trezeşte zice mereu liga liga liga liga.
           Fiecare etapă de creştere are frumuseţile ei şi e minunat să le descoperi zi după zi.
          

Diana .. 8 luni..and counting

Şi iaca a venit şi 2012...LA MULŢI ANI ! Sperăm la un an nou cel puţin la fel de bun ca cel trecut cu sănătate la maxim pentru toţi.

Pe 9 ianuarie Dienuţa a împlinit 8 luni având 9,300 kg şi 75 de cm. E foarte lunguţă şi bine legată dar deloc grăsuţă, ceea ce mă bucură. Va fi o domnişorică în toată regula.

E din ce în ce mai activă. Încă nu se ridică de la orizontală singură, doar dacă se ţine de degetele mele, dar ţinută de mânuţe face paşi singurică, se agaţă de noi şi încearcă să se ridice. Din poziţia de stat în funduleţ reuşeşte să se ridice astfel în genunchi dacă se agaţă de ceva sau reuşeşte să se pună în patru labe dacă nu are sprijin, plonjând ulterior direct pe burtă, poziţie din care nu mai ştie ce să facă şi mă strigă....... mamamamama :) .

Vrea să pună mâna pe tot ce vede, e fermecată de telecomandă, telefoane şi în general orice care nu e jucăria ei...iar dacă are butoane e şi mai bine. E în continuare foarte cuminte. Se joacă singurică cu jucăriile când eu am treabă fie lângă mine în scăunelul înalt fie pe pat. La revelion s-a comportat minunat. S-a obişnuit deja să fie în preajma multor oameni, e zâmbitoare şi prietenoasă.

Mănâncă tot ce îi dau, nu face mofturi şi mănâncă cu poftă. Nu a răcit şi nu s-a îmbolnăvit până acum deloc deşi a intrat în contact cu noi şi alţii care erau răciţi. Se pare că vaccinurile şi-au făcut treaba. Sper să o ţină tot aşa.
Cei doi dinţişori care deja i-au ieşit nu au deranjat-o cu absolut nimic. Nu a făcut febră, nu a plâns.

După fiecare masă doarme de obicei 1 oră sau maxim 2.

Programul de iarnă e cam aşa:
1) 8/8.30 sau chiar 9 - Trezirea, apoi masa de lapte + un pic de joacă
2) 11/11.30- Somn o ora
3) 12.30/13 - Masa de pranz + plimbare + joacă
4) 15/15.30 - Somn o oră
5) 17/17.30 - Masa de după amiază + joacă + baie
6) 19 - Somn până la 22-22.30
7) 22/22.30 - Masa de lapte + giugiuleală + somn până dimineaţă