IUBIREA LA SUPERLATIV

            Din când în când...când vreau să fac o mică pauză cerebrală şi să îmi încarc bateria emoţională...stau şi mă uit. Nu..nu pe geam, nu pe facebook...ci pe camere. Cum care camere? Camerele de la grădiniţă.
            Şi nu pentru că aş vrea să spionez, să văd dacă Diana mea e tratată corespunzător, dacă se comportă frumos sau ceva de genul. Asta se întampla în primele săptămâni când grădiniţa era nouă şi eram încă sceptică. Au trecut de atunci 4 luni şi am văzut că pot să am încredere, că învaţă lucruri noi şi că este - cel mai important - FERICITĂ că merge la grădi în fiecare dimineaţă.
            Mă uit la ea pentru că vreau să am din nou sentimentul acela cald, overwhelming care mă învăluie din când în când dimineaţa când mă duc la ea în cameră să ne pregătim pentru grădiniţă. Ea stă pe marginea patului, părul îi stă într-un fel angelic, cu o şuviţă care îi atârnă peste obraz, obrajii îi sunt roşii, ochii încă mici de somn. Îi iau capul între palme şi cu un zâmbet larg pe faţă o pup de multe multe ori. "Ce e mami?" mă întreabă ea confuză ..."Ştii căt de mult te iubesc?" îi spun eu apăsat şi emoţionată..."Ştiu!" spune ea. AND THAT MAKES MY DAY!!
             Peste zi mi se face dor de mutriţa ei veselă, inocentă şi dulce, pentru că îmi aduce aminte cât de mândră sunt de ea şi cât de mult o iubesc. Simt că ea este sursa mea de fericire, de energie, de putere de muncă. Diana dă sens vieţii noastre de zi cu zi. Tot ceea ce eu şi tati facem acum şi toate eforturile noastre au un scop foarte precis - vrem ca peste ani fetiţa de azi să devină o persoană puternică, independentă, cu principii şi cu spiritul liber care se va aventura în lume şi va reuşi în tot ce îşi va propune.
            Acum repetă pentru serbare. Are părul blonduţ împletit în două codiţie, buzele şi obrăjorii rumeni. Azi şi-a luat la ea clopoţelul proaspăt cumpărat ieri... este o uneltă esenţială pentru Jingle Bells. Tropăie, cântă, râde. ESTE fericită....SUNT fericită....împlinită.

Prima serbare de iarnă

           Pe 5 decembrie copiii de la grădi din grupa baby şi mică grupa mică ne-au pregătit împreună cu educatoarele o frumoasă serbare pentru care au repetat intens, că vorba aia nu e uşor să stai pe scenă la 2 ani jumate-3 să spui o poezie, să dansezi şi să te abţii să fugi în braţele lui mami şi ale lui tati care te urmăresc emoţionaţi din sală. Diana a fost fulguşor de nea cu costumul realizat de mami.
           Serbarea de vară a fost şi ea frumoasă dar acum a fost mult mai bine ca şi performanţe pentru Diana. A spus poezia frumos şi tare la microfon, şi-a respectat rândul, a dansat toate dansurile şi chiar a respectat rutinele dansurilor.
           Poezia ei a sunat aşa:

A-nceput să cearnă

Friguroasa iarnă

Hai băbuţă cerne

Peste tot aşterne

Şi mai fă-mi băbuţă

Drum de săniuţă!

           Să vă spun oare despre emoţiile care te încearcă atunci când îţi vezi ghemotocul pe scenă vioaie şi atentă, concentrată şi veselă? O să încerc..deşi cuvintele nu pot exprima nici pe sfert trăirile inimii. Primul lucru... mi-au dat lacrimile...lacrimi de fericire, mândrie (E A MEA, E A MEA), uimire (WOW CHIAR ŞTIE POEZIA ŞI CHIAR DANSEAZĂ CU FIGURI :D ). Şi era aşa de frumoasă cu steluţe în păr, cu fustiţa bufantă şi ochişorii ca două mărgeluţe vesele. 

După 6 luni de grădiniţă

              Au trecut 6 luni de cât Diana merge la grădiniţă iar schimbarea este mai mult decât evidentă. Dacă de la 2 ani şi vreo 2 luni a început să lege propoziţii simple acum la 2 ani jumate vorbeşte orice, întreabă permanent DE CE? CE E ASTA? CE FACI ACOLO? CE FACE X sau Y? şi dacă vede că nu îi răspunzi te apostrofează cu un TU VORBEŞTE CU MINE MAMI/TATI !
              Din iunie am renunţat la pampers şi în 2 săptămâni s-a obişnuit cu toaleta fără prea multe accidente şi am renunţat şi la oliţă luându-i reductor pentru wc. Din septembrie am încercat să o obişnuiesc să adoarmă singură fără să mai stau lângă ea în pat fără adoarme. Am încercat să ăi explic cu răbdare, printe plânsuri şi sughiţuri că mami trebuie să doarmă în patul ei, şi Diana în patul ei şi că ne vedem dimineaţă şi ne spunem bună dimineaţa. După două seri de plâns a înţeles ideea şi a acceptat-o..cu condiţia să îi spun o poveste înainte să plec "la patul meu".
              Am tot zis că o să notez tot felul de lucruri delicioase pe care le spune şi mereu se face că nu găsesc timp şi apoi le uit. De exemplu foloseşte combinaţia de cuvinte "nu vreau nici nimic", portocaliul e "pocataliu" şi într-o dimineaţă când tati lenevea în pat s-a dus la el să îl trezească zicându-i "tati tezeşte-te, tati tezeşte-te, sunt eu, iepuraşul tău"..efectula a fost garantat trezit tati + multă pupăceală. Când vrea pupici îmi spune "veau iubesc mami" iar dacă vede că mă supăr pe ea îşi cere scuze şi mă îmbrpţişeazp şi îmi dă un pupic. Ne mai întreabă "Eşti bine? Da? Super!!" Dacă i te adresezi cu copilule te apostrofează şi îşi spune că ea e "fetiţă". Ştie deja de bunica Tanţa şi bunica Mariana şi bunicul Cornel. Ştie să spună cum o cheamă, câţi ani are şi cum ne cheamă şi pe noi. Ştie culorile si numerele până la 12, ştie zilele săptămânii şi animalele şi ce sunete face în engleză şi în română.
              A prins gustul activităților de la grădiniță, îi place să coloreze, picteze, să se joace cu plastelină...deocamdată haotic şi fără o ţintă precisă....but we are getting there. Acum are mai multă răbdare să asculte poveşti şi îi spun sau citesc o poveste în fiecare seară. Desenele preferate sunt mickey mouse club house, muzzy şi banane în pijamale.
              La grădiniţă a învăţat cântecele şi din când în când mă suprinde cu un cântecel nou pe care îl fredonează. Acum ştie Twinkle Twinkle şi Iepuraş coconaş foarte bine, cântă şi Elefantul Cici, Un elefant se legăna, şi mai nou Snow flakes are falling everywhere (că e de sezon). Înţelege tot ce îi spun în limba engleză dar îmi răspunde în română. Mi+am propus să mă fac că nu mai înţeleg română să o forţez să îmi răspundă în engleză şi să îi repet eu în engleză răspunsul dacă nu îl ştie. Dalia mi-a zis că reţine foarte repede la cursul de engleză şi are accent frumos. Sper să devină copil bilingv :D.
               A depăşit deja 1m şi la 2,5 ani avea 101 cm si în jur de 15,5 kg.
               Urmează acum serbarea de iarnă unde va fi fulg de nea. La cea din vară a fost albinuţă.
               Şi aşa iepuraşul nostru se transformă încet încet în domnişorică.
             

Prima lună de grădiniţă

            Uite că a trecut şi prima lună de grădiniţă. Totul a fost ok... în mare parte. Am avut parte, bineînţeles, de răceala de colectivizare, de o zi cu febră 39.9 asociată cu o sperietură mare şi o suspiciune de rubeolă care s-a dovedit a fi o alergie dar care a ţinut-o pe Diana departe de grădiniţă o săptămână.

            Plânsul de dimineaţă când o lăsăm la grădi încă se desfăşoară zilnic. Dar am înţeles că îi trece repede. Se iau cu activităţi, dansul de dimineaţă şi uită. A început să îşi mai dea drumul la vorbit un pic, îi place să deseneze (adică mâzgâlească) şi îmi cere mereu câte un storybook să deseneze pe el (încă nu înţelege că storybook şi notebook sunt chestii diferite :) ). A început să devină posesivă cu lucrurile ei, nu îşi mai dă găletuşa şi lopăţica oricui..sau doar i le plimbă pe sub nas respectivului şi apoi fuge cu ele.
           Răspunde la întrebarea What's your name and how old are you în engleză când o întreb în engleză şi în română dacă o întrebăm în română. Foloseşte şi cuvinte în engleză şi în română iar eu încerc pe cât de mult pot să vorbesc numai în engleză (chiar dacă îmi mai scapă şi propoziţii în română). Mi-e greu mai ales la locul de joacă unde trebuie să o dau pe română la conversaţiile cu alţi copii gen...întreabă cum îl cheamă, spune te rog etc..
          Dienuţa a fost deja la mai puţin de 2 anişori şi în două excursii. La ferma animalelor şi la călărit ponei. Am avut eu emoţii pentru ea dar se pare - din poze - că a stat şi ea în rând cu ceilalţi and she behaved. probabil că noul a speriat-o un pic şi a hotărât ea că e cel mai bine să facă ce face şi gloata :).

          În iunie va fi albinuţă la grădiniţă la serbare..probabil că nu va face mare lucru în afară de un buzz buzzz dar până la iarnă am încredere că va şti o poezie :). Între timp mă pregătesc să  o transform într-o albinuţă delicioasă. I-am comandat aripi, i-am luat un tricou pe care o să îl decorez cu dungi negre, o coroniţă pe care o să montez antenuţe şi urmează materialele pentru fustiţă. Colanţi negri a primit cadou de la Oana. Prima serbare...wow...parcă încă nu pot să cred.

Analizele şi accesoriile pentru grădiniţă

        Lunea trecută am fost să îi fac Dianei analizele pentru grădiniţă. Pe listă se aflau:
- exudat faringian
- exudat nazal
- examen coproparazitologic (pentru paraziţi)
- examen coprocultură (pentru diverşi agenţi patogeni - analiză microbiologică)

Toate au fost gratuite cu trimitere de la medicul de familie, mai puţin exudatul nazal care a costat 20 de lei.
Au ieşit toate bine. După ce am luat rezultatele m-am dus cu Diana la mediul de familie să ne dea ok-ul pentru includerea iîn colectivitate. Ne-a completat o fişă cu toate vaccinurile făcute şi cu alte date medicale + datele buletinelor de analize şi gata. Fişa medicală este valabilă 48 ore de la emitere.

În afară de analize a trebuit să mai pregătim câteva chestii necesare:

- ghiozdănel (aveam unul corespunzător pe care l-am spălat şi e ca nou)
- papucei de interior (i-am luat din aceia tip şosetă cu talpă..singurii pe care îi ţine în picioare)
- prosopel cu agăţătoare inscripţionat
- pijama inscripţionată
- pampers
- haine de schimb din cap până în picioare
- pahar, periuţă şi pastă de dinţi inscripţionate
- babeţică cu mâneci

I-am cumpărat şi hainiţe noi pentru grădiniţă... 2 treninguri, câteva bluziţe, pantaloni.
De vreo trei săptămâni am lăsat-o să mănânce singură felul 2 şi iaurtul şi să bea singură din pahar apă, lapte ca să se obişnuiască. Se descurcă foarte bine şi chiar îi place aşa de mult încât nu mai vrea să i le dau eu. Doar la ciorbă o ajut pentru că varsă lingura pe "drum" şi nu reuşeşte să ajungă cu prea multă ciorbă în gură.


Deci mâine o să ne prezentăm la grădiniţă cu emoţii pentru prima zi de FETIŢĂ MARE !

Grădiniţa... soluţia costisitoare dar salvatoare

            Am fost acum o săptămână să vizionăm o grădiniţă pentru că buni nu mai poate sta la noi. Odată cu sosirea primăverii trebuie să se ocupe de gradină şi de treburile de pe la ţară.
            Grădiniţa se numeşte Gan Eden, e cu profil evreiesc dar primesc şi copii care nu sunt evrei. Costă 1000 de lei pe lună. E un efort financiar destul de mare... dar necesar. Grădiniţa mi s-a părut foarte drăguţă, frumos organizată şi pentru că am încredere în Dalia (directoarea, vecină din copilărie) am hotărât ca de pe 3 aprilie Diana să meargă la Grădi. I-am cumpărat deja hăinuţe noi şi tot ce mai are nevoie, am început sa îi dau şi un siropel pentru imunitate. Mai urmează să facem analizele. Sper să nu răcească şi să se acomodeze repede cu regulile noi.
           Acolo vor învăţa să mănânce singuri, să se spele singuri, li se va face şi toilet training vor avea program de somn. Micuţa mea va deveni independentă şi sunt sigură că va progresa foarte repede. Vor face şi engleză şi ebraică pe lângă activităţile de bază şi vor merge în multe excursii.
           Am emoţii dar sunt sigură că va fi totul bine.