9 februarie...9 luni...wow..ce mare e Dienuţa acum.
Pentru că nu mai avea stare, mersul în patru labe se pare că nu prea e pentru ea şi vrea tot timpul să meargă i-a luat tati un premergător. Daaaa....ştiuuuu..mult controversatul premergător. Am citit şi eu păreri pro şi contra şi am hotărât că dacă nu o ţin mai mult de 30 de minute în el nu are ce să îi strice, îşi întăreşte muşchii de la picioare şi îşi consumă energia. Prin urmare Dienuţa noastră mişună prin cameră, a învăţat să deschidă sertarele şi dulăpioarele şi să să scotocească prin ele, trage cărţile din bibliotecă, se ridică pe vârfuri când nu ajunge la ceva...a prins repede cum e şpilul cu premergătorul. Într-o zi a reuşit să ajungă la o cană ed pe masă în care mai era un pic de cafea şi şi-a pus-o în cap. Noroc că doar cafeaua şi nu şi ceaşca. Era foarte fericită unsă toată din cap până în picioare. Îmi place că e foarte curioasă şi activă. I-a mai cumpărat tati o jucărie muzicală cu sunete de animale şi cântecele. Îi place la nebunie când cântă şi se bâţâie ca şi cum ar dansa.
Se mai aşează din când în când din fund în patru labe şi face 1-2 mişcări de mers de-a buşilea după care abandonează...nu e pentru ea se pare. Ea vrea direct biped :) . Susţinută doar de mânuţe păşeşte frumos pe toată talpa şi e foarte fericită. Într-o zi, stând în pat lângă ea m-am trezit că se sprijină de mine şi se ridică singură în picioare iar zilele trecute a reuşit să se ridice singură de două ori din poziţia culcat pe spate. Pătuţul i l-am mutat deja de o lună la etajul inferior de frică să nu se trezească într-o zi din senin cu dorinţa de a se ridica.
În afară de mamamamama nu mai zice decât sunete disparate, ppppaaappaa baaaa ttaaatttaa deeeddee ueeeeee llalalaala şi un cuvânt pe care se pare că îl adoră de când a decoperit că poată să îl spună...LIGA. Nu ştiu ce o însemna pentru ea dar de dimineaţă de când se trezeşte zice mereu liga liga liga liga.
Fiecare etapă de creştere are frumuseţile ei şi e minunat să le descoperi zi după zi.
