Pe 26 februarie s-a întâmplat încă o minune. Am găsit-o pe Diana ridicată în picioare în pătuţ. O pusesem în pătuţ să se joace şi stătea ea frumos în funduleţ şi se juca. Când m-am întors în cameră era în picioare şi râdea la mine....efectul....lacrimi instant. Seara am pus-o la somn dar ea nu avea chef şi a început să mârâie. M-am întors la ea..era din nou în picioare, asta deşi o culcasem de tot şi o şi învelisem.
Duminica asta se pare că a fost the breaking point. Parcă totul se desfăşoară mai repede acum. Merge de-a buşilea foarte bine, deşi cam alunecă pe parchet, din poziţia de-a buşilea se aşează înapoi în funduleţ, încearcă să se ridice în picoare prinzându-se de lucrurile din jur.
Every day is a miracle!
