După 1 an jumate..

Gata... pragul psihologic de 1 an jumate a fost depăşit. Acum  putem spune oficial ca Diana nu mai e bebeluş. Este o fetiţă plină de viaţă, veselă, năzbâtioasă şi foarte vorbăreaţă (pe limba ei). La vârsta minunată de 1 an jumate i-am făcut măsurătorile şi avea 13 kg, 88 de cm, 8 dinţi şi 4 măsele :D.

Pentru că săptămâna trecută am avut ceva mai mult de lucru am somat-o pe mamaia (aka soacră-mea) să vină să stea cu Diana ca să pot lucra. Se împacă foarte bine, se distrează împreună şi Diana e ..evident... răsfăţată cu tot felul de bunătăţuri (covrigei, mere, strugurei). Adoră strugurii şi de fiecare dată când îi dăm struguri începe şi dansează - literally- de fericire :))). Când ajungem şi eu şi Marius de la serviciu seara acasă mă ia în braţe şi mă pupă şi nu vrea să se mai dea jos din braţele mele şi ne strigă într-una tati tati mama mama de fericire că suntem toţi acasă. S-a împrietenit foarte bine şi cu Bruno pentru că îi cedează adesea din covrigeii ei .. prin urmare este lăsată de Bruno să îl tragă de coadă, să se urce pe el, să îi dea palme la fund.

Ieri a spus două cuvinte noi... watch (când mi-a văzut ceasul de la mână) şi cinci (a învîţat-o mamaia să numere pe degete până la 5). Ne suprinde mereu cu câte un cuvânt şi asimilează din ce în ce mai multe. Îi plac creioanele colorate... doar că nu se limitează la foile de hârtie ci mai trage dungi şi pe gresie...noroc că se spală. Mâzgâleşte cu creioanele şi adoră lucrul ăsta, mai ales dacă o ţin în braţe şi o mai ajut să traseze forme. Ne înnebuneşte de asemenea cu Muzzy... mereu ne cere să îi punem Muzzy şi cântecele pe laptop.

Şi cam asta e Diana..la un an şase luni şi zece zile.