Noi am început aventura purtării cu un wrap elastic achiziţionat încă de dinainte de a se naşte Dienutza şi am continuat-o cu Manduca, fiindcă bebe a luat bine în greutate. Am utilizat wrap-ul intens şi ne-am împrietenit foarte bine. Diana s-a născut în mai şi am avut la dispoziţie toată vara ca să învăţăm să apreciem toate avantajele, foarte numeroase de altfel, ale sistemelor (corespunzătoare din punct de vedere ergonomic şi ortopedic) de purtat bebeluşii.
Hai să începem cu avantajele care pot fi apreciate la maxim în mediul mega-urban (i.e. Bucureşti) în care locuim şi în care plimbările în parc sunt cel mai bun mod de relaxare cu bebe.
Parcul cel mai apropiat de noi aflat la o distanţă de 20 de minute de mers lejer pe jos este Moghioroş. În prima lună nu am îndrăznit să o port pe Dienutza şi am utilizat căruciorul. Acum regret, dar fiind primul nostru copil şi fiindcă mi se părea aşa fragilă am ales să ieşim la plimbare în căruţ. Până ajungeam în parc eram nervoasă şi deja obosită. Într-o zi însă (după ore şi ore de citit pe net ca să mă asigur că SIGUR este bine de purtat copilul în wrap, că nu îi "stric" nimic, că nu se rupe, nu o doare etc.) am împachetat copilul în wrap şi am plecat. Până am ajuns în parc m-am auto-felicitat de 100 de ori. Diana a adormit după maxim 10 minute iar eu eram MEGA fericită că reuşisem astfel să evit:
- coborârea cu căruciorul în braţe a celor 10 scări de la intrarea în scara blocului,
- scoaterea căruciorului pe uşa blocului (încercaţi să ţineţi uşa de o tonă larg deschisă în timp ce împingeţi căruciorul ca să ieşiţi..finally...afară),
- urcatul şi coborâtul zecilor de borduri până la parc, - slalomul printre maşinile parcate frumos pe trotuar fără a lăsa loc de trecere sau loc doar pentru o persoană (şi aia slabă)
- şi drumul offroad prin parc până la locul frumos unde să stăm pe iarbă ca să ne putem bucura de razele soarelui şi să ne luăm porţia eco de vitamina D2.
Un alt avantaj urban al puratului bebeluşului în Bucureştiul mega-aglomerat este facilitatea deplasării. Ai nevoie urgentă de pâine sau scutece, sau pur şi simplu vrei să mergi la o manichiură...tati e la muncă cu tot cu maşina...pac...ţi-ai pus sistemul de purtare, ai introdus bebelul şi GO. Imaginaţi-vă (sau deja ştiţi probabil) cât de teribil e să pleci undeva mai departe cu căruciorul după tine dacă nu ai maşină. Pe lângă dezavantajele enumerate mai sus trebuie mereu să rogi pe cineva să te ajute să cobori şi să urci zecile de scări, fie ele de tramvai, autobuz sau metrou, iar dacă e aglomeraţie urcatul cu ditamai măgăoaia de căruţ în mijloacele de transport în comun îţi garantează pe lângă nişte priviri urâcioase, stres nervi, transpiraţii...
Iar dacă eşti ca mine...o mamă modernă şi întreprinzătoare care se vede nevoită să îşi continue munca (traduceri) în timp ce bebe creşte Wrapul şi Manduca vor fi prietenii tăi cei mai buni. Ele mă ajută să o ţin pe Dienutza la pieptul meu când e supărată sau o doare burtica (ajută la râgâieli într-un mare fel, burtica lui bebe fiind presată de burtica noastră) sau pur şi simplu vrea să mă simtă aproape în timp ce eu continui să dau din degeţele la traducerile mele.
Dar avantajele purtării bebeluşului continuă şi în afara mediului urban.
Eu şi jumătatea mea suntem fani declaraţi munte cu zeci de trasee la activ, adorăm mersul la mare cu cortul la 2 mai şi plajele neaglomerate, adorăm mănăstirile şi munţii din Bucovina mea natală. Şi pentru că am vrut să contrazicem gura lumii care ne spunea cu convingere că sosirea lui bebe înseamană stat acasă, neplecat pe nicăieri, complicaţii şi bătăi de cap atunci când trebuie să pleci totuşi pe undeva am găsit în wrap şi ulterior în Manduca parteneri de încredere. Dienutza l-a văzut pe Ştefan cel Mare şi cetatea lui la 1 lună stând comfortabil la pieptul lui mami, s-a plimbat cu bunica în Manduca la 2 luni în timp ce mami şi tati făceau jogging de nebuni pe dealurile Sucevei, la 3 luni a fost la mare (nu cu cortul...dar la anul nu mai scapă :D ), la 4 luni a făcut prima plimbare cu barca pe Dunăre şi primul traseu în zona Cazanele Dunării ca să vadă Dunărea de sus, iar la onorabila vârstă de 5 luni a participat cu mami la cross-ul Petrom (Mami pe jos Diana pe sus) unde 4 km au fost daţi gata în 28 de minute că de...trebuie să ne menţinem în formă. Nu îmi imaginez cum ar fi fost toate aceste plimbări şi aventuri fără wrap şi Manduca... sau dacă stau mai bine să mă gândesc..probabil NU AR FI FOST.
Pe lângă toate aceste avantaje am observat că atunci când e purtată Diana e mult mai interesată de tot ce se întâmplă în jur, întoarce capul către orice zgomot pe care îl aude ca să vadă ce e, zâmbeşte la lume în metrou şi tramvai, se bucură că e lângă mine şi îşi mai ascunde năsucul în pieptul meu când se ruşinează sau îi e frică, ascultă cu atenţie când vobesc eu cu cineva şi e şi ea prezentă în tot ceea ce fac. Interacţionează cu lumea şi lumea cu ea. Asta nu se întâmplă când copilul e ţinut în cărucior şi eventual e şi "BINE" protejat de mediul exterior astfel încât să nu îl vadă nimeni şi să nu vadă nici el/ea nimic, să nu intre musca, să nu îl atingă nici o rază a soarelui şi eventual şi cu o batistă plasată pe faţă (am mai vuzut încă astfel de practici).
În concluzie ...PURTAŢI-VĂ BEBELUŞII !! Astfel veţi putea face tot ce puteaţi să faceţi şi înainte de a apărea o mogâldeaţă veselă în viaţa voastră, veţi putea să vă pupaţi bebelul dulce pe frunte de 1000 de ori pe tot timpul plimbării, iar bebe se va simţi iubit şi protejat, că doar la pieptul mamei e cel mai bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu